2014 Lectiile unui an salbatic

Pin It
It may seem dangerous, but it feel so good,
To be wild, to live my truth
To be a woman, to be…myself!

Bine te-am gasit,

E final de an si fiind ger afara, pentru mine e un timp ideal de introspectie si meditatie. Am avut timp sa reflectez la “nebunia” anului care tocmai a trecut sau cel putin asa spune calendarul.

Nu stiu cum a fost pentru tine, dar in cazul meu a fost un an plin de intensitate sub toate aspectele, un an in care am simtit mai mult ca niciodata ca sunt vie. Si asta s-a intamplat din clipa in care am ales sa onorez ceea ce simt, in mod liber si neconditionat. A fost al naibii de greu, dar atat de eliberator, incat nu m-as mai intoarce inapoi pentru nimic.

Cand iti asumi ca esti un om viu pe aceasta planeta, viata primeste alte conotatii. Placerea e intensa, dar la fel e si durerea atunci cand alegi sa o patrunzi si sa nu o mai eviti la nesfarsit.

  • Am realizat ca viata mea este asa cum aleg sa o creez, constient si inconstient.

 Foarte multe din intamplarile din viata mea, le-am “copt” candva in copilarie sau cu ceva timp inainte, prin simplul fapt ca m-am tot gandit la “cum ar fi daca”. Altele s-au materializat aproape instant, in timp ce multe au fost programate inconstient. Si atunci nu ramane sa spun decat “atentie la creatie”.

  • Am realizat cat de important este arborele stramosesc si ca eu fac parte din acest arbore, fie ca imi place sau nu.

Renegarea lui mi-a adus multa suferinta, recunoasterea lui in schimb mi-a adus si mai multa responsabilitate pentru actiunile si non actiunile mele.

  • Am inteles ca adevarata practica spirituala are loc in relationare.

In relatie ies toti demonii la suprafata, dar tot acolo ies si aburii iubirii. Am cunoscut multi oameni “spirituali”, totul era zen pana in momentul in care partenerul sau cineva apropiat ii “provoca”. Apoi incepea “potopul”. Am fost si eu unul dintre ei. Fuga de relationarea profunda si autentica in numele spiritualului nu e decat fuga de tine insuti.

  • Am realizat ca nu trebuie sa-mi fie teama de demonii mei interiori, din contra, acestia abia asteapta sa le recunosti utilitatea si rolul.

Odata recunoscuti, se intampla ceva cu ei…se transforma atat de frumos in forta interioara.

Bineinteles, cei care nu au fost obisnuiti sa-mi vada demonii, atat de bine tinuti in frau (nu-I de mirare ca m-am imbolnavit din cauza asta) s-au cam speriat, m-au judecat sau au fugit de mine. Dar asta n-a facut decat sa ma amuze. Cine fuge de umbra altora, fuge de fapt de umbra lui. 🙂

  • Am realizat ca moartea e de fapt parte din viata si ca zilnic moare cate ceva in mine, dar in acelasi ritm, renaste.

A fost un an in care au trecut dincolo persoane dragi, dar odata cu trecerea lor moartea a incetat sa mai fie atat de intunecata pentru mine. Am inteles ca in realitate…nu exista.

Cineva spunea ca oamenii care au fost in moarte clinica s-au eliberat de viziunea plina de teama asupra mortii. La fel se intampla si cu cei care cerceteaza putin acest subiect si realizeaza cat de des experimentam de fapt moartea in timpul vietii.

  • Am realizat ca toti oamenii care imi apar in cale imi arata cum sunt de fapt si pe unde ma aflu

Excluderea oamenilor cu care nu rezonam nu m-a ajutat asa cum credeam, din contra. Aceia sunt oamenii care imi aratau cu adevarat daca am evoluat sau nu. Nu exista oameni “pozitivi” si oameni “negativi”, noi suntem cei care punem aceste etichete in functie de cum ne simtim in prezenta lor.

  • Am realizat ca mandria e precum un balon care daca se umfla prea tare se sparge

Mai devreme sau mai tarziu, realizezi ca nimeni nu iti datoreaza absolut nimic si ca lumea se invarte perfect si fara tine. Cand am incetat sa ma mai identific cu realizarile mele, balonul de mandrie s-a dezumflat si m-am simtit cu adevarat eliberata.

  • Am realizat cat este de important sa fii SINCER cu ceea ce simti si sa-ti onorezi sentimentele.

Orice emotie reprimata, orice senzatie renegata, orice sentiment respins ca manifestare nu e decat o forma de tradare fata de tine insuti.

Pe vremuri credeam si eu ca oamenii se impart in oameni buni si oameni rai. Acum nu vad decat atat: oameni care sunt sinceri cu ei insisi si oameni nesinceri. E inutil sa ai asteptari de la oamenii nesinceri cu ei insisi, doar rabdare eventual…Acestia imi amintesc mereu cat sunt de datoare sa fiu onesta, oricat de dureros ar fi.

  • Am realizat cat de mult ma topeste o atingere facuta cu iubire, dezinteresata si cat de mult tanjim noi oamenii dupa atingere care nu e altceva decat dovada vie ca iubirea inca isi cauta manifestarea.

 Da, recunosc. Ma topesc precum inghetata cand ating si cand sunt atinsa cu dragoste. Si acum ca m-am spovedit, iti recomand si o carte delicioasa pe aceasta tema, se numeste Tratat de mangaieri. Insa nu uita ca exersarea mangaierilor se face direct pe piele. 🙂

Pe scurt, a fost un an salbatic, al calatoriilor si al experimentarii a cine sunt de fapt. As fi ipocrita sa spun ca nu a durut, ca totul a fost roz. Dar privind inapoi, a meritat cu tot ce a fost. Acestea au fost doar cateva din lectiile de bun simt cum le mai spun eu. Caci e mare diferenta intre a crede ca le ai in tine si a le trai la propriu.

Gandindu-ma la afirmatia lui Isus, Adevarul va va face liberi, cred ca trebuia adaugat si faptul ca intai va da cu voi de pamant si va durea.

Cert e ca “pantera” nu mai e roz cum credeam candva. E mai autentica si mai libera ca niciodata. Si pentru asta ma inclin celor care mi-au aratat asta. Va multumesc!

by Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “2014 Lectiile unui an salbatic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.