Mini interviu: ce inseamna dansul pentru tine?

Mini interviu: ce inseamna dansul pentru tine?

Am rugat-o pe Gilly Martin să ne răspundă la doua întrebări în aparență simple.

Life in Balance

Cum ai descoperit dansul și ce înseamnă pentru tine?

Gilly

Am cunoscut dansul într-un moment foarte complicat al vieții. Tocmai îmi lăsasem slujba în Norvegia și mă mutasem în Madrid pentru a reduce în sfârșit distanța zdrobitoare față de iubirea vieții mele. Părea singura mutare logică, dar odată ajunsă acolo m-am văzut pierdută, confuză. Eram un actor secundar în filmul altcuiva. Tot ce aveam, tot ce trăiam, nu îmi aparținea. Îl aveam pe el, prietenii lui, familia lui, orașul lui, limba lui. Nimic al meu…

Atunci am început încet să particip la cursuri de dans oriental în sala de fitness din cartier. Nu voi uita niciodată prima oră de dans, a fost o experiență pe cât de amuzantă pe atât de provocatoare. Profesoara a intrat în sală și a început încălzirea. Atunci eu nu vorbeam spaniolă, așa că o urmăream pur și simplu cum puteam. Mă uitam la ea fascinată, mișcările ondulatorii și senzuale, atitudinea ei, feminitatea, totul era pur și simplu impresionant pentru mine, o ingineră care lucra pe platforme petroliere (imaginați-vă!).

Dar pe măsură ce mă uităm la ea și încercăm să o imit, am făcut greșeala de a mă uita și în oglindă. Ce am văzut a fost un mic roboțel neîndemânatic ce părea că încearcă să facă mișcări de contorsionism. Îmi venea să rad și să plâng, nu îmi venea să cred că sunt eu.

Atunci am luat o decizie, una care îmi va schimba viața. Am decis că voi face tot posibilul să avansez în acest stil, pentru că acolo undeva știam că voi găsi feminitatea și încrederea în mine pe care le pierdusem în ani și ani de zile de a fi „unul dintre băieți”.

Lunile treceau, vrând-nevrând eu învățam spaniolă, suficient cât să o înțeleg pe profesoară întrebând dacă dorim să participăm în festivalul ei de final de curs, să dansăm pe scenă. Atunci îmi amintesc că literalmente am sărit în sus și am strigat DAAA! A fost punctul fără întoarcere din povestea noastră.

Se spune în lumea dansului că scena e un virus, odată ce l-ai luat, nu mai ai scăpare. Ei bine, așa a fost pentru mine. Dar nu era doar scena, ci comunitatea ce m-a menținut şi atras constant la acest stil. Doamnele pe care le-am cunoscut în primul curs de dans continuă să fie prietenele mele intime, cu toate că eu am mers mai departe și am studiat în alte școli, trecusem la Tribal Fusion și alte stiluri. Eram așa de fascinată în anii următori încât nu aveam nici un moment de respiro în weekend-uri sau după servici, eram tot timpul la cursuri, evenimente, ateliere, în Spania sau în străinătate, cu profesori din toată lumea. Tot ce câștigam ca inginer investeam în dans, și a fost cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată.

Ani de zile mai târziu am început să mă simt pregătită să fac propriile mele fuziuni; așa am început să aduc muzică românească și elemente folclorice românești pe scenă. E un proces lent, extrem de delicat, dar extrem de satisfăcător. Prima dată când am dansat o piesă românească în Spania am avut cele mai mari emoții din viața mea, chiar nu știam cum va fi primită. Din fericire spectatorii au fost încântați, și organizatoarea m-a felicitat și încurajat. Au urmat altele, și vor mai urma multe de acum încolo, două noi piese le vom vedea chiar în evenimentul din 25-26 martie în Cluj. Îmi aduce enorm de multă bucurie să le pregătesc și să le împărtășesc cu mica noastră comunitate românească, o comunitate care sper eu e în continuă creștere.

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
articole

Leave a Reply