Despre micile placeri ale vietii

Despre micile placeri ale vietii

Azi vreau să-ți vorbesc puțin despre micile plăceri ale Vieții…acele plăceri pe care de multe ori le ignorăm, uitând că prin ele noi primim multă energie.

Acele plăceri țin de arta de a savura viața în profunzimi, nu doar de a o trăi mecanic și superficial. Iar arta de a savura viața ține de arta de a fi viu, de a fi în acest corp cu spiritul și de a crea sau recrea armonia corp-minte-spirit.

Când spun mici plăceri mă refer la acele mici tabieturi care ne fac să ne simțim bine și ne încarcă (nu descarcă) energetic. Nu mă refer la dependențe sau obsesii, nu mă refer la lucruri în care ne refugiem pentru a fugi de ceva sau pe care le facem pentru a ne umple golurile emoționale, ci la practici care ne readuc aminte ce bine e să fii viu, ce bine e să fii în corp, ce bine e să fii pur și simplu…

De multe ori când sesizez plăcerea în corpul meu mă gândesc că Dumnezeu trebuie să fi creat corpul femeii special pentru asta…:) Și ce binecuvântare să fiu în acest corp, să pot să simt totul atât de intens…câtă recunoștință.

Am descoperit că plăcerea nu vine neapărat din ceea ce facem, ci din atitudinea cu care facem. Prin urmare, căutând-o cu ardoare nu facem decât să ne îndepărtăm și mai mult de ea. Plăcerea nu este atât de mult despre a face, cât despre a fi, despre prezență, despre receptivitate.

De exemplu nu o să simt plăcere dacă doar mănânc sau beau ceva anume, o să simt dacă îmi dau voie să miros, să savurez mâncarea dinainte de mânca sua bea, dacă mestec mâncarea de mai multe ori în gură pentru a simți alchimia care are loc între mâncare și corpul meu și să-mi dau voie să simt apoi gustul după ce am înghițit. E un întreg proces care are loc foarte încet, slow motion, dar care se derulează de fapt într-un timp relativ foarte scurt.

Însă care ar mai fi farmecul vieții dacă nu ne dăm voie să o savurăm cu plăcere?

Un prieten de-al meu, ori de câte ori mănâncă obișnuiește să spună „Ce bine e să mănânci”…Rareori am văzut o femeie să mănânce cu plăcere, să nu-și preocupe mintea că mănâncă prea mult sau prea puțin, sănătos sau nesănătos, etc.

Am învățat că a simți micile plăceri ale vieții ține și de arta măsurii. De pildă, dacă mănânci prea mult ceea ce îți place se transformă ulterior în neplăcere pentru stomac și așa mai departe. Excesele le facem tocmai pentru că nu ne dăm voie să simțim acea plăcere care ne hrănește cu adevărat, nu doar ne umple un gol pe moment.

Până și animalele au momentele lor de savoare, pisica este un maestru în acest sens. Felul în care se întinde, felul în care doarme, felul în care se spală sau savurează mângâierea…încă avem multe de învățat de la animale, oricât de mult le-am trata cu superioritate.

Mai jos îți scriu câteva din plăcerile pe care le savurez în fiecare zi: privitul răsăritului în fiecare dimineață și răsfățul urechilor cu trilul păsărilor, respirația aerului proaspăt de dimineață, mângâierea razelor de soare dimineața sau după ce a fost înnorat, căldura îmbrățișării lui, privitul în ochii fetiței mele (mai ales când râde), atingerea picurilor de ploaie pe piele pe timp de vară, mirosul pădurii după ploaie, mirosul florilor de liliac, întinderea pe pământ, mersul cu picioarele goale pe iarbă, să înot goală în mare (e o senzație de vis), să dansez fără muzică și lista continuă.

Sunt plăceri mici și adeseori așteptăm o viață pentru a se crea nu știu ce cadru pentru a le savura…

Nu e nevoie să așteptăm nimic, ele sunt gustul fericirii noastre aici pe pământ. Cu cât ne deschidem mai mult înspre a simți, cu atât înțelegem că plăcerea nu este despre a alerga după orgasme și himere, nu este despre consumerism, acumulare sau vreun demon de care trebuie să fugim că ne duce în iad.

Pentru mine, plăcerea este despre a fi cu adevărat conectat(ă) la esența Vieții prin intermediul acestui corp fără de care nu putem spune că suntem oameni. Iar capacitatea de o simți ține mult de cât de deschise sau deschiși suntem pentru a o primi. Și iar mă întorc la energia feminină…

Te invit să-ți faci și tu o listă cu astfel de plăceri și să-ți dai voie să le simți cât mai des, iar intensitatea cu care le simțim ține de cât de prezenți suntem în acel moment la tot ce este…Dacă simți să le împărtășești, m-aș bucura să-mi scrii despre ele.

Cu plăcere,

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
articole feminitate

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.