Acceptarea in relatii

Pin It

Am decis sa scriu acest articol ca un raspuns la lectiile de viata pe care le-am invatat din relatiile mele de toate felurile atat cu barbatii, cat si cu femeile cu care am lucrat.

Daca e un lucru asupra caruia vreau sa insist, in special in cazul femeilor care isi asteapta “printul”, acesta este…pretentia de superioritate. Exista multe femei cu mari pretentii de superioritate care deloc intamplator, sunt singure de foarte multa vreme. Unele sunt aparent intr-o relatie, dar tot singure sunt de fapt. Singuratatea nu e o problema atata timp cat sufletul si trupul  tau nu tanjeste dupa conexiune cu sexul opus.

Nu vreau sa fac o teorema din asta, deci nu e cazul sa tragem concluzii generale, dar poate e cazul sa ne uitam mai mult la noi insene ca femei.

Si o sa-ti spun putin din povestea mea. Atunci cand il asteptam pe printul-calare sa apara in viata mea de printesa deosebita, viata mi-a scos in cale mai multi “printi” care se jucau frumos cu rolul de barbat gigel pana la un anumit punct cand ipocrizia ii trada si nu le mai iesea. Lasand la o parte debusolarea barbatilor inconstienti care recurg la orice mai putin la autenticitatea lor pentru a fi pe placul unei femei, revin la perspectiva mea de atunci.

La vremea aceea, nu intelegeam absurditatea pretentiilor mele de la barbat si o consideram o dovada de normalitate. Era normal sa astept ca un barbat sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a demonstra ca merita atentia mea si sa ocupe locul special din viata mea. Exagerez putin tocmai pentru a contura si mai bine culorile unui portret de femeie care poate iti este cunoscut.

Bineinteles ca atitudinea mea de superioritatea a fost foarte frumos “rasplatita” cu diverse motive de a ma victimiza la nesfarsit. Atrageam barbati inconstienti (ca mine de altfel) care ma dezamageau profund, activandu-mi programele de victimizare.

Apoi a aparut in viata mea barbatul langa care mi-am luat cele mai multe lectii de viata si langa care invat si acum, doar ca am inteles ca invatarea nu trebuie sa fie tot timpul o drama si o suferinta.

Acest barbat mi-a acordat totala libertate de manifestare si multa sustinere in a fi eu insami. Nu numai ca nu imi raspundea niciodata la critica sau la orice “acuza” adusa intr-un moment de maxima ignoranta, dar nu mi-a reprosat niciodata nimic, desi, cu siguranta i-am dat motive. Oferindu-mi acest spatiu in care el pur si simplu asista la ce iese din mine, fara sa ma judece, am inceput sa ma simt tot mai in siguranta…puteam in sfarsit sa fiu eu insami, eram complet acceptata, asa cum eram.

El mi-a aratat ca ma accepta, insa eu nu ma acceptam cu adevarat. Asta se reflecta in numeroasele conflicte pe care le aveam cu alti barbati, in special cu cei mandri si orgoliosi (ca mine).

Supriza mi-a fost cand am realizat ca totusi el accepta si iubea la mine tot ceea ce eu respingeam si negam la mine.

Au urmat apoi multe lacrimi de constientizare si nu imi venea sa cred ca acest om ma accepta in ciuda pretentiilor mele de superioritate si in ciuda numeroaselor manifestari egotice daca pot sa le spun asa. Pentru mine a fost cea mai puternica lectie de acceptare neconditionata pe care am primit-o vreodata. Mi-a oferit spatiul necesar sa ma observ, sa ma re-cunosc…

Din acel moment, am putut sa asist la sfarsitul lumii mele vechi, sa vad cum ziduri peste ziduri se darama in interiorul meu, cum tot ceea ce credeam despre mine era de fapt o iluzie, cum imaginea despre mine incepe sa cada…iar vulnerabilitatea avea in sfarsit spatiu sa se manifeste plenar.

Atunci am inteles cat de mult ma sabotam si cat rau imi faceam neacceptandu-i pe ceilalti asa cum erau ei, neacceptandu-ma pe mine.

Draga femeie, inainte de a-ti face “lista” cu pretentii de la un barbat, intreaba-te: Daca as fi barbat, as putea trai cu o femeie ca mine? As iubi-o asa cum este ea? Lista de intrebari poate continua, in functie de lucrurile pe care refuzi sa le vezi si sa le accepti la tine.

In loc sa cauti un partener care sa corespunda pretentiilor si asteptarilor tale (de cele mai multe ori nefondate), mai bine fa-i loc unui barbat capabil sa te accepte asa cum esti, pentru ca aceea e o dovada de barbatie si de luciditate, nu alte detalii pe care le-ai pus pe primul loc.

Draga barbat, inainte de a-i pune eticheta femeii de langa tine dupa modelul celor dinainte, intreaba-te daca poti sa-i oferi spatiul necesar pentru a fi relaxata si sa o sustii in orice demers de autocunoastere pe care ea il face, fara a-ti impune punctul de vedere de barbat destept si fara reactii emotionale de copil neglijat?

Pana la urma, nu conteaza atat de mult parerea ta despre tine, e doar o parere, ci ceea ce incearca viata sa-ti transmita prin partenerii pe care ii atragi in viata ta sau prin lipsa acestora.

Relatiile sunt pentru a ne cunoaste pe noi insine, nu pentru a ne satisface dorintele egocentrice. Punct.

Cu drag,

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “Acceptarea in relatii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.