Aceeasi femeie, dar mai aproape de sine

Pin It

„Toate s-au schimbat, începând cu mine. Şi totuşi, toate sunt la fel, iar eu – sunt tot aceeaşi.”

Acum un an scriam despre momentul în care am ales să accept femeia din mine, femeie care îşi făcea simţită prezenţa tot mai tare în interiorul meu şi care îşi cerea drepturile de a se reflecta, prin mine, în exterior (vezi postarea aici).

Astăzi, neîntâmplător, minunata Adela mi-a propus să scriu o continuare a acelui articol, ea fiind „sigură că s-au schimbat nişte lucruri în tine, de atunci”. Da, s-au schimbat foarte multe lucruri. Nu ştiu cum se văd ele din exterior, dar, din perspectiva mea, în ultimul an am „suferit” mai multe transformări decât în întreaga mea viaţă. 😀

Astăzi mă voi opri asupra acelui subiect care ne interesează pe toate şi care este declanşatorul transformărilor mele: femeia. Vorbesc despre tine, iubită femeie. Vorbesc despre viaţa ta şi despre trăirile tale. Vorbesc despre dorinţa ta de a face o schimbare în tine însăţi. Vorbesc despre ceea ce eşti tu cu adevărat. Vorbesc despre TINE, femeie întreagă.

Cine sunt eu cu adevărat? Te-ai întrebat vreodată?

Au existat în tine dubii cu privire la persoana ta, la vocaţia ta, la menirea ta pe acest pământ? Cine eşti tu cu adevărat? Cum ai pune în cuvinte ceea ce te defineşte? De fapt, te defineşte ceva? Sau preferi să te laşi liberă, nelimitată?

Eu m-am întrebat, şi nu o dată. M-am întrebat acum un an, când îmi căutam feminitatea şi începeam să vreau să port rochiţe. M-am întrebat ieri, când căutam adânc în mine şi descopeream răul. Şi m-am întrebat chiar astăzi, când oprindu-mă din căutare şi lăsându-mă să doar fiu, a ieşit la suprafaţă…cine crezi? Binele. 🙂

Vreau să îi spunem altfel „răului”. Hai să îi spunem: „părţile care nu ne plac la noi însene”. Părţi pe care nu le acceptăm, ba chiar le urâm. Fie că este vorba despre părţi ale corpului fizic, obiceiuri, vicii, amintiri, regrete, fapte pe care le-am făcut în trecut şi nu suntem prea mândre de ele, decizii proaste etc.

Părţile bune sunt, de regulă, mai uşor de acceptat şi le cunoaştem mai bine, sau cel puţin aşa avem impresia. Ele sunt acele zone ale corpului pe care le scoatem în evidenţă, trăsăturile noastre frumoase, sentimentele de afecţiune de care dăm dovadă, grija faţă de cei din jur, mila, iubirea etc.

Femeie scumpă şi minunată, ceea ce îţi voi spune poate va fi greu de acceptat, dar tu… eşti TOATE acestea! Eşti formată şi din părţile bune şi din părţile rele.

Eşti iubirile tale şi eşti viciile tale.

Eşti mama bună şi iubitoare şi poate soţia cicălitoare, care nu are chef de sex. Eşti binecuvântarea familiei tale şi poate vecina rea care dă muzica la maxim, nepăsătoare.

Eşti colega de apartament ordonată şi grijulie şi tot tu eşti şi dezastrul de la servici, incapabilă de a-şi respecta deadline-urile. Eşti toate câte eşti, femeie! Tot binele şi tot  răul din tine, tu eşti!

Ştii unde e provocarea? În faptul că eşti întreagă doar acceptându-le pe ambele şi tratându-le cu iubire necondiţionată. Spune-mi, unde îţi e puterea şi capacitatea imensă de iubire pe care spui că o ai ca femeie, ca mamă, ca şi copil al lui Dumnezeu, dacă tu nu îţi poţi iubi decât părţile bune? Acelea sunt extrem de uşor de iubit! Acelea le iubeşte oricine şi le poţi şi tu iubi, la rândul tău, pe-ale oricui!

Mărinimia ta şi dragostea necondiţionată îţi este testată în momentul în care eşti pusă în faţa faptului de a iubi acele părţi din tine pe care le consideri rele. Acele vicii care te obsedează, acele regrete de care nu poţi să scapi şi acele vinovăţii şi sentimente negative pe care le ai de atâtea ori.

Iubeşte-le! Acceptă-le ca parte din tine! Dă-le şansa să existe, să respire şi să se simtă acasă! Le-ai sufocat atâţia ani, asuprindu-le şi tâindu-le orice drept de a exista. E momentul să le eliberezi, să le laşi să iasă la lumină. Doar stând în faţa ta, în lumină, vei putea face curat printre ele.

Doar iubindu-le şi dându-le şansa de a sta fără frică înaintea ta vei putea alege cine rămâne în tine şi cine pleacă. Tu eşti cea care deţii controlul la ceea ce eşti. Numai tu eşti cea care te poţi crea şi recrea.

Dar pentru a face acest minunat exerciţiu de Creaţie, este necesar să scoţi la lumină tot ce ai ascuns atâţia ani în întuneric. Iar lumina nu e altceva decât Iubirea divină. Foloseşte-o! Hai, curaj şi încredere, pentru tine o faci. Noi suntem aici, să-ţi fim aproape.

Te îmbrăţiez cu inima deschisă,

Diana

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.