Cand alegi vocea intuitiei in loc de vocea „tribului”

Cand alegi vocea intuitiei in loc de vocea „tribului”

A fost o vreme când am crezut că ceea ce îmi spun alții e mai important decât ceea ce simt eu.

A fost o vreme când credeam că sunt singura care simte și intuiește diverse lucruri pe care ceilalți nu le simțeau și nu le intuiau.

A fost o vreme când m-am crezut defectă și inadecvată pentru lumea asta. What about you?

Încă de când suntem bebeluși, avem în noi acest puternic instinct de a ne adapta tribului din care facem parte. De aici se naște capacitatea de a socializa ușor, de a accepta și de a ne simți acceptați. Natura ne-a înzestrat cu acest dar pentru a supraviețui.
Acest lucru e perfect normal, presupunând că ne naștem într-o familie funcțională care ne poate asigura confortul fizic și emoțional pentru a ne simți iubiți și acceptați.

Dar ce te faci când te naști într-un trib care e complet rupt de propria sa natură, care nu mai știe ce e natural și ce e artificial, care nu mai are conștiința de sine și și-a pierdut acel bun simț cu care ne naștem?

Ei bine, join the club! Ai aterizat într-un astfel de trib și e nevoie să te acomodezi cumva pentru a te simți și tu parte de el. Prin urmare, te vei trezi că vei face toate bazaconiile pe care acest trib le face, ca să te simți iubit.

Și, deși le faci, observi că tot nu te simți iubit. Privești în jur și observi că de fapt nici ceilalți nu se simt cu adevărat iubiți, deși se zbat din greu pentru un strop de validare…și atunci îți poți da seama că ceea ce ai simțit dintotdeauna înăuntrul tău e de fapt normalul, naturalul…nu ceea ce ți s-a spus, indus sau ai preluat din așa-zisul „trib”.

Și uite așa, după o viață în care ai încercat să te încadrezi în tipare, în care te-ai zbătut să corespunzi unor șabloane, după o viață în care ai făcut tot ce te putea îndepărta de natura ta, de esența ta…îți dai seama că e cazul să renunți la tot ce ai acumulat și să te întorci…Te întorci în corpul tău pe care nu l-ai abandonat niciodată de tot (din fericire), dar ai fost atât de rupt de el încât îți dai seama că ai fost un mort în viață…Că mortul la morți trage, nu?

Și uite așa, te întorci la tine, dar drumul e încă lung…Dacă ai fost un mort până acum, cum știi ce e viața de fapt? Da…cum știi cum e să vibrezi de intensitatea vieții? Să simți că ești atât de viu în acest corp încât…nu mai există nimic altceva decât prezența. Să simți că ești atât de plin de viață încât corpul pare prea mic pentru câtă viață vrea să pulseze în el și să se manifeste aici pe pământ? Și la un moment dat se întâmplă ceva care îți dă să guști din nectarul Vieții. Apoi nu vei mai fi niciodată la fel.

Pentru mine, să simt Viața manifestându-se prin acest corp, prin toate simțurile și dincolo de ele este nu doar fericirea, ci naturalețea în sine. Iar când nu simt acest puls este pentru că undeva mă rup de acea intuiție, acea voce interioară…mă rup pentru că dau mai mult credit în acel moment la ce spune și face „tribul” din care fac parte.

Căci da, e normal să asculți și ceea ce au alții de spus, dar asta nu înseamnă să asculți de ceea ce au ei de spus.

Și știu că am făcut asta, știu că iar m-am compromis, prin felul în care mă simt ulterior, parcă ceva s-a stins în mine. Și câte chipuri stinse de viață nu vezi și în jur pe stradă?

Suntem puși în fiecare zi în situația de a lua decizii, de a alege variante…tocmai pentru că ni se dau variante. Dar cine creează aceste variante? Cine este creatorul opțiunilor noastre?

Uităm că „tribul” s-a mutat de mult la mansarda minții noastre. Credem că luăm decizii bazate pe liberul arbitru când de fapt de cele mai multe ori alegem în funcție de ceea ce ni se induce și de ceea ce zice tribul din mintea noastră.

E suficient să privim în jur…și să observăm comportamentul consumerist, de turmă. E suficient să privim în jur și să observăm cât de ușor se pot împărți oamenii în două tabere și să se urască între ei. Pentru că au pierdut contactul cu bunul lor simț, cu esența.

Și atunci nu ne rămâne decât să ne amintim de esența noastră și să ne asigurăm că alegem din spațiul intuiției…Cum știi că alegi din intuiție și nu din alt spațiu? Simțindu-ți corpul și respirația în momentul în care decizi, vei ști pur si simplu.

Căci da, am venit aici să experimentăm, nu toate alegerile sunt și nici nu trebuie să fie perfecte, avem voie să greșim, avem voie să ne răzgândim și dacă nu ne-am judeca atât de mult pentru alegerile noastre, am fi mult mai responsabili. Iar cine petrece timp lângă copii știe asta. Copiii cărora li se dă voie să greșească învață mult mai repede și mai ușor decât cei pe care s-a pus o mare presiune să facă totul cât mai perfect.

Cândva mă întreba o clientă dacă nu am regretat că mi-am ascultat intuiția, căci rezultatul nu a fost înttodeauna cel așteptat. Așa este, de cele mai multe ori călăuza noastră din interior ne duce pe unde nu ne-am aștepta, dar viața fără surprize nu mai e viață, nu-i așa?

Însă capcana cea mai mare în care am căzut de multe ori a fost să cred că ceea ce intuiția îmi spunea era de fapt doar în mintea mea.Dar și aici ajungem după un lung proces de experimentare și observare.

Acum știu că nu sunt singura care simte diferit, sunt tot mai mulți oameni care nu mai fac alegeri ce le compromite sufletul. Și mulți care încă învățăm.

Cert este că atunci când alegi cu intuiția, în fapt te alegi si te onorezi pe tine…

Așa că m-aș bucura să-mi scrii despre momentele în care ți-ai ascultat intuiția în loc de programul tribal și te-ai bucurat pentru această alegere, precum și cum ai învățat să faci diferența. Și poate așa, ne adunăm un nou trib. A new vibe, a new tribe. 🙂

Cu drag,

Adela Haru

p.s. Dacă nu ai văzut acest film (Moana), despre puterea de a alege diferit de trib, alegere care culmea, trezește tribul, îți recomand!

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
articole

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.