Cand faci pe martirul in relatii

Cand faci pe martirul in relatii

S-a vorbit și încă se vorbește mult despre libertate și sacrificiu, mai ales atunci când vine vorba de relații.

Pentru unii, relația e ca barca ce îi duce în larg, o cale spre libertate, în timp ce pentru mulți e ca o restrângere a libertății sub pretextul sacrificiului. Cert este că fiecare are parte de relații în limitele credințelor sale.

Relația poate fi calea ta către libertate doar în măsura în care ești dispus să te cunoști pe tine mai bine prin intermediul acesteia și să privești fiecare provocare ca pe o oportunitate de a scoate la lumină necunoscutul din tine. Or genul acesta de atitudine nu este tocmai confortabil pentru foarte mulți…însă provocările nu țin cont de ce vrei tu, ele vin oricum, păcat însă dacă refuzi să înveți din ele.

O actriță celebră care a trecut prin multe provocări spunea că Nimeni nu părăsește pământul neîncercat. Aș putea să spun același lucru despre o relație adevărată, nu ai cum să treci prin ea neîncercat la un moment dat, pentru că e unul din marile sale roluri în viața unui om. Încercările pot fi foarte utile, atât timp cât nu țesem în jurul lor o întreagă dramă.

Încercările te duc la adevăr…care adevăr? Cel dinăuntrul tău. Adevărul ne va face liberi. Din fericire, nu doar încercările, ci mai ales preocuparea continuă de a observa ce se întâmplă în tine în diferite contexte și de a accepta ceea ce observi.

Greșeala pe care am făcut-o de multe ori a fost că, după ce observam anumite aspecte la mine, deja îmi doream să le corectez și implicit, deja mă luptam cu ceea ce observam. Într-un final mi-am dat voie să mă relaxez în fața a ceea ce observam (chiar dacă era dureros), ceea ce în timp a dus la dizolvarea respectivelor trăsături, comportamente nesănătoase…

Felul în care te raportezi la tine va decide semnificativ felul în care îl privești pe celălalt. De aceea, nu poți să-i acorzi celui drag libertatea de a fi el însuși sau ea însăși dacă ție nu ți-o acorzi. Și cum să-ți acorzi libertate când tu folosești de sute de ori pe zi cuvântul ”Trebuie” și când te crezi marele salvator din familia ta căci „Ce v-ați face fără mine?” 🙂

Am cunoscut mulți oameni care îmi spuneau că ei trăiesc doar pentru alții, fie pentru partener, copii, familie sau părinți. O mare capcană egotică, dacă pot să-i spun așa.

Nimeni nu trăiește pe acest pământ pentru alții, ai venit aici în primul rând pentru tine. Că ne place la nebunie rolul de martir asigurator de locuri într-un rai utopic confortabil, e altă poveste.

Cine spune că trăiește doar pentru alții e doar un om care încă nu a avut curajul să-și asume propria viață, dar totuși dorește să se simtă util și important. Vrea să-și dea un sens vieții folosindu-se de alții. Acesta nu e altruism, sacrificiu și nici libertate.

Astfel de oameni riscă să-i sufoce pe cei cărora li se dedică, dar neh, e fain să fii martir sau salvator. Cât despre sacrificiu, acesta e un cuvânt mare care ar trebui folosit foarte rar, puțini oameni sunt cu adevărat capabili de sacrificiu și nici într-un caz în condițiile în care acest cuvânt a ajuns să fie folosit.

Să nu mai spunem că în mai toate filmele hollywoodiene este câte un erou (de regulă american) care are misiunea de a salva lumea.

ahealthyrelationship-1În schimb, un om care și-a asumat libertatea cu responsabilitate și responsabilitatea de a fi liber pentru viața lui, nu lasă niciodată de înțeles că ar fi un erou sau vreun salvator pentru cineva.

Cu atât mai mult, nu așteaptă recompense pentru ceea ce le oferă celorlalți și nu va reproșa niciodată binele făcut.

Te invit să-ți observi mai bine comportamentul față de cei apropiați. Observă de câte ori pe zi ai tendința să intervii în alegerile lor sub pretextul marii iubiri pe care le-o porți? De câte ori pe zi îi suni sau îi cicălești, amăgindu-te că prin asta îți dovedești iubirea? De câte ori te aștepți să-ți fie recunoscători pentru ce faci pentru ei? Dar te rog, fii sincer cu tine…

Observă ce simți în corp când celălalt face alegeri cu care nu ești de acord și, înainte de a răbufni sau a-ți spune părerea, caută să-ți aduci aminte când ai mai simțit asta prima oară și față de cine?

Dragă martir, cum ar fi să ți se spună că a venit timpul pentru o binemeritată vacanță, poate chiar demisie? Nu, n-ai ajuns încă în rai, căci nu e nevoie să aștepți moartea pentru asta. O vacanță eternă în care nu mai ai treabă cu ce fac alții și în care pur și simplu te bucuri de tine și de prezența celor dragi.

Începe acum să te ocupi de tine, să te preocupi mai puțin de ce vezi în afară și mai mult de ce se întâmplă în interiorul tău, să nu-ți mai cauți împlinirea în ceilalți, căci și ei la rândul lor sunt responsabili de viețile lor. Dă-le libertatea de a fi ei înșiși, de a se simți acceptați și mai ales, dacă sunt copii, permite-le să facă cunoștința cu independența (în special cea emoțională).

Hai că se poate…

Cu drag,

Adela Haru

Sursa foto http://www.growthtrac.com

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
articole

Lasă-ne un mesaj

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.