Cand nu ai timp pentru tine

Pin It

Zilele trecute le întrebam pe femeile care vin la atelierele noastre de feminitate, ce anume le motivează să-și acorde acest timp pentru ele. Răspunsurile au fost diferite și am putut observa cu câtă satisfacție se bucurau de faptul că au reușit în sfârșit să faca ceva exclusiv pentru ele, fără sentimentul de vinovăție cum că ar fi egoiste. Așa că am ales să scriu puțin despre asta, să explorăm puțin de ce ne este atât de greu să facem ceva exclusiv pentru noi înșine.

 

Mulți oameni sunt tot timpul ocupați pentru că altfel nu ar ști ce să facă cu viața lor. Nu spun să nu muncim, dar am observat diferența între a munci cu adevărat și a fi tot timpul ocupat.

În realitate, mintea e cea ocupată, adică asediată de gânduri și sarcini de făcut. Cu cât se acordă mai multă importanță acelor gânduri, cu atât ele se vor înmulți ca ciupercile după ploaie. Mintea acționează precum în povestea clasică…de ce îi arăți șefului de la serviciu că poți îndeplini mai multe sarcini într-o zi, de asta îți va da și mai multe de făcut în ziua următoare…Ei bine, asta se întâmplă atunci când mintea și-a luat rolul de șef al vieții tale. Acest șef nu îți va da niciodată concediu pentru că interesul său e să te țină tot timpul ocupat ca să te protejeze…De cine? De tine însuți!

Ce s-ar întâmpla cu tine dacă nu ai mai avea mintea atât de ocupată?

Poate ai avea timp să te cunoști mai bine?

Poate te-ai simți vinovat(ă) că îți permiți acest lux?

Poate te-ai elibera în sfârșit de toate deșeurile emoționale din viața ta?

Paradoxal sau nu, opusul termenului „ocupat” e „liber”. De ce să nu-ți dorești să te eliberezi de tot ceea ce te împovărează? De multe ori, pentru că asta îți face egoul să se simtă bine – așa-zisa stare de ocupație permanentă sau aflarea-n treabă.

Ai nevoie să fii mereu ocupat, să le porți altora de grijă pentru că prin asta te simți apreciat, adică util.

Pentru că asta e definiția iubirii pe care mulți am cunoscut-o în copilărie, când părinții și dascălii își arătau „iubirea” față de noi prin acea mândrie că am făcut o treabă bună. Însă pentru a recunoaște astfel de lucruri, e nevoie să fii foarte onest cu tine. Oare asta să fie calea prin care să ne simțim iubiți?

Sunt mulți oameni care prin asta au creat dependențe din care își hrănesc „nevoia” de importanță. De pildă, o mamă care nu și-a crescut copilul să fie independent, ci din contră, să depindă de ea toată viața, în felul acesta ea se va simți utilă (deși la nivel conștient ea susține total contrariul).

Te invit să reflectezi la comportamentul tău față de ceilalți și să îți chestionezi mai des acțiunile pentru a afla ce se ascunde de fapt în spatele lor. De asemenea, când te trezești că gândești/afirmi că nu ai timp pentru ceva ce sufletul tău ar dori să faci, întreabă-te „Cu ce e mintea mea atât de ocupată? Cum aș putea să fac mai mult loc în viața mea pentru nevoile mele de baza fizice, emotionale și spirituale?”.

Ce însemnă să-ți faci timp pentru tine? În primul rând să faci ceea ce îți aduce bucurie și relaxare în corp și mai ales…te încarcă cu energie. Căci ca să ai de unde consuma, trebuie să știi foarte bine de unde și cum te încarci. Altfel e o iluzie să crezi că vei fi un om sănătos. Ca să dai, trebuie să ai de unde…dar de unde să ai dacă tu crezi că te încarci uitându-te la tv, pe net sau umplându-ți stomacul cu mâncare fără viață în ea?

De aceea, oamenii care își fac timp pentru ei emană multă vitalitate, poftă de viață, sănătate și o energie plăcută. Prin asta, ei devin o sursă vie de inspirație pentru cei din jur, iar munca lor o adevărată contribuție pentru nevoile celorlalți. Dar nu și-au făcut din asta un obiectiv, nu și-au propus să fie altruiști, tot ce au făcut a fost să acorde prioritate nevoilor lor sufletești și să trăiască așa cum simt, nu cum i-a învățat societatea, familia sau alții că „ar trebui”.

Oamenii care afirmă că nu au timp pentru ei sunt oamenii care nu se cunosc încă pe sine și care se sting încet fără să-și dea seama.

Cu alte cuvinte, prin faptul că te îngrijești de starea ta de sănătate, că îți asculți corpul și sufletul, că investești în educația și evoluția ta, că pui suflet în munca ta, că ești cât poți tu de atent și de prezent la viața care se întâmplă prin tine și în jur, îi ajuți mult mai mult pe ceilalți decât a le băga farfuria sub nas, a-i impinge de la spate sau a trage de ei, a interfera în deciziile și în viețile lor pentru că așa crezi tu că le faci un bine.

Ca să ai timp de tine, e nevoie să-ți eliberezi mintea de sarcini (asta nu înseamnă să nu lucrezi, doar să eliberezi mintea pentru a fi cu adevărat prezentă), să faci curat și să lași în viața ta doar acele câteva lucruri care au cu adevărat prioritate pentru tine. Iar asta e muncă de autocunoaștere. Când vei face asta, nu te vei mai plânge că nu ai timp, ci vei căuta să-ți faci timp. Prin urmare, ai grijă de tine, fii un om împlinit și viața îți va arăta ce ai de făcut.

Tu cum îți faci timp pentru tine?

 

Cu drag,

Adela Haru

 

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.