Cand trecutul nu-ti da pace

Pin It

Cu siguranţă ai trăit de multe ori momente de vis sau momente de coşmar, iar după ce au trecut ai rămas doar cu amintirea a ceea ce a fost. Ai spune că tot ce îţi rămân sunt amintirile, dar cât de mult te ajută asta în drumul tău mai departe?

Rolul memoriei este acela de a te ajuta să-ţi priveşti trecutul pentru a observa…ce ai avut de învăţat din el, ce s-a repetat şi care a fost mesajul vieţii pentru tine. Rolul memoriei nu este de a-ţi reaminti la nesfârşit ce s-a întâmplat şi de a retrăi mental acele momente, fie ele plăcute sau neplăcute, întrucât nu te lasă să mai trăieşti prezentul sau mai bine zis să trăieşti cu adevărat.

Astfel, o memorie bine antrenată îţi poate fi de folos sau îţi poate crea multe probleme. A ţine minte toate lucrurile minunate care ţi s-au întâmplat poate fi util dacă te motivează să înaintezi sau poate fi periculos dacă în prezent nu mai ai parte de ele şi continui să te agăţi pentru că era mai frumos atunci decât acum. Aici blochezi deja fluxul normal vieţii şi îţi semnezi singur sentinţa.

La fel, a ţine minte tot răul pe care alţii ţi l-au făcut e ca şi cum te-ai închide într-o cuşcă împreună cu fantomele lor şi ai arunca cheia, privându-te de bucuria de a trăi.

Poate că nu poţi uita, tocmai pentru că ţi-ai repetat de prea multe ori… Dar poţi ierta…Şi nu poţi să faci asta decât dacă îţi aminteşti că ai inimă, dacă îţi pasă suficient de mult de tine ca să nu-ţi mai faci rău singur. Următoarele întrebări fac minuni:

Ce am avut de învăţat din asta? Ce am învăţat despre mine de la această persoană?

A ierta înseamnă a deschide acea cuşcă, căci eliberându-te de fantomele trecutului, te eliberezi de fapt pe tine. Incepe cu a te ierta pe tine însuţi întâi. Priveşte-te în oglindă cu blândeţe şi spune-ţi privindu-te în ochi Îmi pare rău! Abia apoi poţi să treci la pasul următor: iertarea celorlalti.

Marianne Wiliamson spunea că dacă te rogi timp de 40 zile pentru fericirea persoanei pe care nu o poţi ierta pentru ce ţi-a făcut, te vei elibera de povara amintirii ei. După 40 zile va dispărea de la sine din mintea ta.

E greu, e mult? Nu poate fi mai greu decât să trăieşti o viaţă cu o minte bântuită de trecut. Dacă nu crezi, petrece ceva timp între bătrâni şi încearcă să vezi de unde le provine senilitatea, nu e vârsta, ci incapacitatea de a ierta şi de a se ierta şi parcă e prea târziu să mai conştientizeze asta.

E timpul iertării şi al eliberării, pentru a-i face loc vieţii să se manifeste cu adevărat. Dacă nu laşi să plece nu poate să intre altceva mai bun în viaţa ta. Începe prin a fi mai blând cu tine însuţi, prin a te ierta şi a tăia lanţul vinovăţiei cu care ai fost legat. Şi aminteşte-ţi că există o soluţie universală şi un medicament care vindecă orice boală a sufeltului, a minţii sau a trupului: iubirea!

Cum ştii dacă ceea ce simţi e iubire şi nu altceva? Întreabă-ţi corpul şi el îţi va răspunde. Cine ai fi tu fără trecutul tău?

Cu drag, Adela.

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “Cand trecutul nu-ti da pace

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.