Capcane din drumul “evolutiei” spirituale

Pin It

 

meditation

Deoarece observ ca din ce in ce mai multi oameni au experiente de natura spirituala, vreau sa-ti impartasesc cateva dintre multele capcane pe care le poti intalni, odata ce pornesti pe acest drum. Nu voi insista pe capcanele cele mai cunoscute, ci pe cele finute si usor deghizate in bune intentii.

Iti scriu doar din ce am experimentat, poate te ajuta, poate nu. Insa spiritualitatea nu se poate invata, ci doar simti si asta nu e posibil fara practica.

Imi amintesc zambind, ca la scurt timp, dupa ce am luat-o pe o cale spirituala, mintea mea a inceput sa categoriseasca, sa analizeze si sa gaseasca solutii de schimbare a lumii. Ca sa nu mai vorbim de sindromul celui aflat la inceput de drum, acela de a da sfaturi tuturor celor apropiati, trecand cu vederea ca fiecare sfat pe care il da este in realitate adresat lui insusi 🙂 Poate ca vorbele mele iti vor suna dure, dar poate iti vei aminti candva de ele.

1.Nevoia de a schimba ceea ce nu mai “rezoneaza” cu tine

Cautand sa inteleg cauza-efectul lucrurilor, am ajuns usor la o permanenta stare de nemultumire despre cum “ar trebui” sa fie lumea, oamenii si lucrurile. Poti schimba casa, vecinul, catelul, serviciul si chiar sotul/sotia pentru ca nu mai rezonati, dar nu vei scapa de lectiile pe care le ai de invatat din situatiile “incomode”. Caci nu conteaza cum ar trebui sa fie lucrurile, ci cum sunt. Nu e nimic de inteles, doar de acceptat.

Fie ca e vorba de omul de langa tine, de ceea ce ti se intampla sau de mediul in care locuiesti si nu iti place…poti sa accepti situatia sau nu? Pentru ca daca nu o accepti, nu ai nicio sansa de a merge mai departe si poti ramane blocat o viata intreaga. E ca si cum urci pe munte, dai de o rapa ascunsa si in loc sa te strecori pe langa ea si sa mergi mai departe, tu vrei sa reconstruiesti muntele.

Daca nu accepti lucrurile asa cum sunt, te lupti cu ele si mai devreme sau mai tarziu vei capitula obosit aruncand cu ocara in directia sistemului, a societatii, bisericii, etc. Si de fiecare data cand te plangi de ceva inseamna ca nu accepti situatia…

2. Capcana de a te considera superior altora

Da, dragul meu cititor, in acel moment ai cazut, precum Lucifer din poveste. Spun asta deoarece multi cautatori spirituali folosesc spiritualitatea ca pe un refugiu sau ocazie de a se simti cumva speciali si superiori celorlalti prin prisma cunostintelor lor.

Nu exista ierarhii si trepte in ceea ce priveste spiritul, exista doar ritm si fiecare are ritmul lui. Mintea are nevoie de un astfel de colac de salvare, pentru a se linisti. Insa mai devreme sau mai tarziu realizezi cu nu esti cu nimic mai evoluat  decat altii, oricat de ignoranti ar parea (au si ei rolul lor) sau decat o furnica de la care noi oamenii am invatat cum sa construim orase.

E ca la un maraton, poti crede ca esti inaintea altora, dar mai devreme sau mai tarziu toti ajungem la destinatie, fiecare in ritmul lui.

3. Capcana ca totul trebuie sa aiba un sens

Candva credeam ca totul trebuie sa aiba un sens, iar daca mintea nu gasea un sens ma framantam zcile, ani. Trebuia sa descopar sensul in orice,  un pact pe care l-am facut cu mine insami in copilarie si care m-a costat de fapt multa suferinta. Concluzia?..prea multa filosofie strica 🙂

In cele din urma am recunoscut ca sunt multe lucruri care depasesc sfera de intelegere a mintii omenesti si ca cel mult pot sa inteleg cum functioneaza legile universului, dar sa nu ma pierd in labirinturi mentale pentru ca risc sa raman blocata acolo pe vecie, ca multi intelectuali.

Ei bine, gluma cosmica este ca nu e niciun sens, ce zici de asta? Totul doar este…si punct.

4. “Misiunea” speciala

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar o capcana de care tin sa te avertizez este aceea sa crezi ca ai o misiune speciala in aceasta viata si ca trebuie neaparat sa o descoperi, idee ce vine tot din nevoia egotica de a te simti special. O astfel de idee poate genera multa neliniste, mai ales cand multi iti spun ca ei si-au gasit misiunea si tu nu.

In realitate nu exista nicio misiune speciala, poate doar in filmele americane cu James Bond :). Lumea actuala nu are nevoie de eroi, ci de oameni simpli care sa-si faca munca cu daruire si cu suflet, atat si nimic mai mult. Ne indeplinim misiunea inca din burta mamei, prin simplul fapt ca traim si ca ne bucuram de aceasta viata.

5. Vorbe si iar vorbe…

In incheiere, vreau sa insist asupra capacanei de a vorbi foarte mult despre spiritualitate, despre notiunea de Dumnezeu, de a initia discutii, si de a ne pierde in comentarii si dispute inutile. Exista mii si mii de carti despre spiritualitate, nu le contest rolul, dar cititul nu va alimenta decat mintea infometata de noi cunostinte si atat. Am citit foarte mult la viata mea, insa nu m-a ajutat atat de mult precum credeam, ba chiar m-a incurcat de multe ori..

In “biblia” taoismului Tao Te Ching, Lao Tzu spune ca a vorbi despre astfel de lucruri inseamna a-ti irosi pretioasa energie. Toti marii intelepti ne indeamna sa practicam, sa practicam, sa practicam si atat. Restul e tacere…

Am cazut si eu candva in aceste capcane si pot spune ca m-am trezit doar atunci cand am acceptat ca in realitate nu stiu nimic despre spiritualitate, universul are mult simt al umorului, nu crezi? 🙂

Pana data viitoare, te imbratisez cu drag!

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

14 thoughts on “Capcane din drumul “evolutiei” spirituale

  1. ella says:

    “Vorbe si iar vorbe…sau capcane “ne cuprind pe toti.Iar prin acest premiu al vietii numit MINTE incepem
    sa ne exprimam.Insasi cuvantul minte naste un inteles,un reper exprimat in viitoarea noastra atitudine.
    Aceasta miscare,ritm in interior-exterior—toate simtite prin toti porii tai naste o stare care intr-o perioada e etichetata si in alta observare atenta e integrata.
    Hai sa vedem in tot ce exista ca e o CREATIE-sa abordam toate formele-neformele de exprimare intr-o
    atitudine de gratie si eleganta.
    Si eu,va imbratisez pe toti cu toate cate exista .Ella

  2. Maggy says:

    Of, ce am mai ras Adela. Mi-a placut articolul tau la nebunie si am recunoscut multe puncte descrise. Te-am descoperit intamplator si imi place stilul tau la nebunie. Pui punctul pe i ..si spui faptelor pe nume. Interesant, frumos, te ador si am devenit un fan de-al tau.
    Fa in continuare ceea ce faci c-o faci bine. Pup!

  3. Andrei says:

    Foarte bine spus. Multumesc Adela – ce-ar fi sa traduci articolul in engleza? ca sa aiba acces mai multi cititori, l-as sa sa-l citeasca mai multor prieteni din alte tari! 🙂
    Succese in continuare!

  4. Angelica says:

    Multumesc Adela, ganduri profunde exprimate simplu si clar. Multumesc.

    Misiunea “speciala” de care ziceai… este tot ceea ce facem cu entuziasm de dragul frumosului si al altor oameni – cred eu. Iar misiunea foarte “speciala” a fiecaruia e sa NE TRAIM cu adevarat propria viata.

    Multumesc inca o data pentru articol. :* O zi super tuturor!

  5. gabriela says:

    De o vreme in viata mea emotiile vin precum fulgerul… Nu, lumea nu are nevoie de eroi. Atunci cand am inteles asta am gasit in sfarsit impacarea cu mine insami, libera de prejudecati, de spaime si nemultumiri. Tot ce am incercat sa aflu citind, cautand sensuri, a venit intr-o zi cand dimineata m-a gasit zambind tamp la un fluture care poftea la felia mea de gem. De la suflete ca tine, ca fiica mea, am invatat sa imi traiesc in sfarsit viata. Multumesc Adela! Cu drag am sa revin sa te citesc!

    • Adela says:

      Multumesc ca ai impartasit din experienta cu ta, inima mea tresare de bucurie si pielea mi se face d egaina cand citesc despre asemenea experiente 🙂 Cu drag, Adela

      • Gabriela says:

        Eu va multumesc si sunt recunoscatoare! Ma simt ca un copil care abia invata sa mearga… dar si pentru asta sunt recunoscatoare! Desi se spune ca mama e ca un inger pazitor pentru copilul ei, sa sti Adela ca in viata mea sunt tocmai invers rolurile. Darul pe care mi l-a facut fiica mea asteptandu-ma este nepretuit. Si sa sti ca varsta nu e o piedica in a cauta drumul inapoi… E atata adevar in tot ce scrii tu! Ma intreb uneori daca e posibil ca parintii sa fie creati de copii ?!?!
        Cu drag,
        Gabriela

        • Angelica says:

          Draga Gabriela, am citit si eu mesajele tale – mi-au parvenit in Inbox pentru ca am ales sa fiu notificata de eventuale raspunsuri la commentul meu. Mi-a facut placere sa te citesc si ma bucur ca esti fericita si ca te-ai regasit. :*
          Poate ca intrebarea ta “E posibil ca parintii sa fie creati de copii?!?” era retorica dar atunci cand am citit-o m-a dus cu gandul la doua lucruri:
          – noi toti una suntem, si un om iluminat isi ajuta aproapele oricine ar fi el si mai ales pe mama sa 🙂
          – cred ca acel copil (om) a ales sa vina pe lume tocmai in acea familie pentru a o ajuta.

          Va doresc tot binele din lume, tuturor. :*

  6. Gabriela says:

    E adevarat ce spui tu… Cel mai greu a fost sa inteleg ca intoarcerea la sine nu este un gest egoist. Va doresc si eu tot binele din lume!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.