Vino, sa pot regasi drumul spre mine. Octavian Paler
Orice relatie este un instrument foarte util care are rolul sa te invete despre tine prin celalalt. Se intampla intre doi oameni, doua spatii care cauta sa se exploreze unul pe altul printr-o legatura care le permite asta.
Dar o relatie nu este cu adevarat relatie atunci cand fiinta umana e confundata cu un lucru pe care sa-l ai mereu langa tine in caz ca vei avea nevoie sau cu un program de calculator, cu un soft care sa raspunda comenzilor tale in functie de nevoi.
Aceasta fraza rezuma toate dramele existente la ora actuala in “relatii”, pe scurt, nevoia emotionala de control, care nu este nici macar o nevoie in adevaratul sens al cuvantului, cat mai degraba o programare mentala invatata inca din copilarie si care se cere scoasa la suprafata.
Cum ne dam seama ca ne manifestam “nevoia” de control intr-o relatie?
· cand ii cerem partenerului sa fie intr-un anume fel, corespunzator asteptarilor noastre infantile legate de “cum ar trebui” sa fie
Celalalt este asa cum trebuie sa fie in acest moment si punct. El nu se va schimba datorita tie si daca o va face va fi din cu totul alte motive decat influenta ta. Daca nu poti sa accepti asta, e timpul sa te indrepti spre alte orizonturi sau spre…tine.
· cand vrem sa stim totul despre celalalt, sa-l urmarim, sa-i controlam fiecare pas, apeland la numeroase canale de comunicare
Oamenii care vor sa stie astfel de lucruri, nu traiesc pentru ei, nu au cu adevarat viata lor si sunt complet rupti de ei insisi. Efectele acestor actiuni sunt mai mult decat daunatoare pentru o relatie. De aceea, fara relaxare, o relatie adevarata nu poate dainui.
· atunci cand, cunoscandu-i punctele slabe, profitam de ele pentru a obtine ceea ce ne dorim
Orice dorinta ai avea care implica sa te folosesti de celalalt, la origini este o forma de manipulare. Nimeni nu se afla langa tine pentru a-ti satisface tie dorintele sau mofturile de copil rasfatat, iar daca o face va fi pentru asa vrea el/ea, nu pentru ca asa vrei tu. Repet, omul de langa tine nu e un obiect pe care sa-l administrezi cu folosinta pe termen lung.
· atunci cand ii cerem exclusivitate in mintea si inima sa, fara sa conteze ca ii incalcam dreptul la libertate
Nevoia de a fi unicul sau unica in viata partenerului, de a pretinde exclusivitate ascunde de cele mai multe ori multa teama si neincredere in propria persoana. De unde provine aceasta nevoie egotica de a fi centrul lumii lui care duce intotdeauna la gelozie? Ce anume avem nevoie de fapt?
· Cand jucam rolul victimei, al salvatorului sau al calaului rece, lipsit de sentimente
Oricat te-ai bosumfla, supara sau dramatiza o poveste, adevarul este ca nimeni in afara de tine nu este responsabil de problemele tale emotionale nerezolvate.
Jucam rolul victimei deoarece ne convine ceea ce obtinem prin el (atentie, mila) si jucam rolul salvatorului sau calaului pentru ca ne staisface nevoia de importanta in viata celuilalt. Adevarul e ca nu sunt decat niste roluri din povestile create de propria noastra minte. Tine doar de tine sa inchei povestea, drama, tragedia.
· Cand suntem incapabili sa ne recunoastem greselile sau cand ii cerem celuilalt sa si le recunoasca de parca am fi o instanta in fata caruia urmeaza sa fie gratiat in anumite conditii
Un proverb tibetan spune asa: atunci cand arati cu degetul spre celalalt, adu-ti aminte ca celelalte patru degete sunt indreptate inspre tine.
Daca te deranjeaza ceva la celalalt, apeleaza la smerenie si verifica-ti propriile greseli. Daca nu le vezi, deschide mai bine ochii, caci cel din fata ta iti este oglinda in multe privinte.
Iar daca cel care ti-a gresit nu-si recunoaste greselile, iarta si mergi mai departe, fara asteptari de pocainta, caci nu esti tu in masura sa-i ceri asta sau sa-i dai lectii ori pedepse. Nu exista pedeapsa, doar cauza-efect.
Prin urmare, suferinta in relatii este de cele mai multe ori efectul unor cauze adanc inradacinate in fiecare si care se cer scoase la lumina, observate si dizolvate. Ramane sa ne observam mai mult comportamentul de control in relatii, sa ne cunostem mai bine prin prezenta celuilalt in viata noastra care este o adevarata binecuvantare.
Caci acolo unde este control, poate fi orice altceva, mai putin iubire.
Cu drag,
Copyright, toate drepturile rezervate
Foarte frumos, foarte adevarat, dar…foarte greu de urmat aceste sfaturi. Acestea sunt lucrurile juste, normale, dar…aproape imposibil de … “executat “.
Intentia mea nu este sa fie luate ca si sfaturi, ci sa fim mai atenti la comportamentul nostru, sa ne auto-observam mai des. Doar asa vom reusi, pas cu pas!
Îmi place să cred că sunt cea mai specială persoană din viața ei. Asta conferă cumva unicitate, identitate, să nu mai spun că este un sentiment plăcut când este simțit cu reciprocitate. Da, sigur suntem persoane independente, nu suntem obiecte, dar cu partenerul tău de viața clădești încredere, respect, oferi și primești dragoste, construiești momente unice trecând prin torentele vieții, iar asta îi conferă celuilalt bine meritatul titlul de „cea mai specială persoană”. 🙂
Foarte frumos expus. Unicitatea noastra insa nu depinde de felul in care ne priveste partenerul, ci de cum ne raportam la noi insine. Noi alegem cine e cea mai speciala persoana din viata noastra, insa a-i pretinde celuilalt sa ne vada special nu e cel mai sanatos gest. La asta ma refeream in articol, multumesc pentru completare. 🙂
Lafel ca și respectul, statutul de „special” se câștigă prin fapte nu prin vorbe fiind absurd să-l pretinzi. Cum zicea Kurt Cobain: „Să vrei să fii altcineva e o risipă a persoanei care ești.”. Iar unicitatea de care vorbeam, este cea de cuplu, noi fiind unici prin definiție. Nu pot decăt să îți muțumesc pentru apreciere, articolul este superb….ce spun?! Articolele!! Sunt superbe, recunosc, le-am citit pe toate și sunt un deliciu. Aștept cu nerăbdare încă o „bucațică” din perspectiva ta prin existențialism asupra vieții. 🙂
Multumesc mult, mesajul tau imi incurajeaza inspiratia 🙂
As dori sa conversez cu tine, mail-ul meu este [email protected] . Daca dorinta e reciproca si timpul iti permite, voi sti. O zi pacuta! 🙂