Cand te simti ratacit si nu numai, se spune ca tot ce ai de facut este sa-ti intrebi intuitia sau sa-ti folosesti toate simturile pentru a te putea orienta din nou. Dar daca tu ai incetat de mult timp sa-ti folosesti simturile la adevarata lor valoare, cum crezi ca acestea te vor putea ajuta?
Adevarul e ca ne folosim foarte putin din capacitatea simturilor, de aceea viata pentru multi e insipida si anosta, iar depresia e la mare moda. Cand esti in inconstienta chiar crezi ca asta e tot…ca felul in care tu percepi, la cea mai joasa intensitate reprezinta realitatea, ca singuratatea pe care o resimti e realitatea.
Motivul pentru care crezi asta este pentru ca singura cale prin care tu definesti “realitatea” e reprezentata de simturile tale. Dar cand acestea nu functioneaza decat foarte slab, pe ce te bazezi cand spui ca tu esti “realist”?
Singura realitate este ca simturile noastre sunt adormite…cum iti dai seama de asta? Foarte simplu…dupa cata viata este in trupul tau, dupa cat de vie si de colorata e perceptia ta.
Faptul ca la inceputurile cinematografiei nu existau decat pelicule in alb si negru (plus mult gri) spune foarte multe despre perceptia umana. A inceput sa se trezeasca, dar inca la nivel de alb-negru. Oamenii inca impart lumea in bine si rau, in just si injust…Dar folosirea tuturor simturilor ne ofera o perspectiva mult mai colorata, mai variata si mai cuprinzatoare asupra vietii.
Ce inseamna cand simturile tale incep sa se trezeasca la un alt nivel, la un alt potential? E ca si cum un ecran devine din alb-negru intr-o diversitate de culori si de nuante care dau viata vietii tale.
Si atunci, ce rost are sa le explici celor care vad totul in alb-negru sau mai rau, doar niste puncte-purici, ca viata are tot felul de culori, cand ei nu au vazut in viata lor alte culori? Descrierea ta va deveni cel mult o opera de arta pentru ei din care oricum nu vor intelege nimic, cel mult vor pretinde egotic ca stiu despre ce e vorba.
Insa un om intelept stie ca asta nu e totul, ca nivelul de perceptie nu se opreste aici…
Cam asta am incercat sa le explic altora…ca nu poti sti cat de mort ai fost pana cand nu te-ai lasat patruns cu adevarat de suflul vietii. Si am inteles ca nu e nimic de explicat…doar de trait..ca cel mult pot doar sa creez un spatiu si sa-l sustin pentru ca oamenii sa faca din nou cunostinta cu ce inseamna cu adevarata Viata. Dar daca omul refuza sa paseasca intr-un alt gen de spatiu decat cel cu care este obisnuit, nu stiu daca se mai poate face ceva pentru el.
Tu cata viata ai in viata ta? Traiesti la adevaratul tau potential?
Cat de acute sunt simturile tale si cat de mult le folosesti?
Placerea pe care o simti cand savurezi o mancare delicioasa, cand mirosi parfumul unei flori sau cand atingi cu degetele iarba sau parul unei persoane dragi…cand adierea vantului iti gadila pielea, cand ochii tai admira un apus de soare, cand urechile se delecteaza cu o melodie inaltatoare…toate astea nu sunt decat un mic indicator despre cat de mult se afla dincolo de poarta…
Atunci ce mai asteapti? Trezeste viata din tine si da-i voie sa danseze prin tine…Cum faci asta? Exista atatea posibilitati in ziua de azi, e nevoie doar sa renunti la cine crezi ca esti si sa raspunzi oportunitatilor pe care viata ti le scoate in cale. Simturile sunt doar niste porti care te duc inspre o noua realitate. Iar ele nu sunt totul. Nu te poticni in placerea data de un singur simt, trezeste-le pe toate la viata si intra mai in profunzime. Succes!
Pe curand,
