Daca iubirea ar putea vorbi

Pin It

Bine te-am regăsit,

În urmă cu câțiva ani, într-un moment în care am îngenuncheat de la suferință, atât la propriu cât și la figurat, a venit spre mine un moment de inspirație care m-a făcut să mă ridic și să scriu cuvintele de mai jos. Poate vei recunoaște vocea de dincolo de cuvinte.

Draga mea,

În timp ce unii mă respiră, unii mă cheamă, alții mă dau afară. Dar eu știu…că va veni acea zi în care inima lor mă va recunoaște cu adevărat, așa cum un om sufocat recunoaște aerul. Unii nu o fac până în momentul morții, dar asta nu înseamnă că nu i-am invitat să mă cunoască.

Cât timp crezi că poți sta departe de mine? Cât crezi că te vei mai putea ascunde? Viața ta nu e atât de lungă precum îți imaginezi, timpul petrecut fără mine se scurtează, în timp ce timpul petrecut iubind se dilată devenind ceea ce oamenii numesc „eternitate”.

Ochii tăi au uitat să vadă, urechile tale au uitat să asculte, iar trupul tău parcă a uitat să respire cu adevărat…Lasă-mă să pătrund prin nările tale, să îți curăț gâtul de toate emoțiile și cuvintele reprimate, să ajung la cine esti cu adevarat. Credeai că doar inima e locul meu ?

Când ești în mine te dizolvi…te pierzi, eul tău nu mai este eu…Asta s-ar putea să nu-i placă eului tău și atunci să-ți construiești ziduri peste ziduri, bariere peste bariere pentru a te apăra. Zâmbesc când văd ce faci, chiar crezi că vei trăi o veșnicie ? Zidurile nu lasă lumina mea să treacă, în umbra unui zid nicio floare nu înflorește, niciun sentiment nu înmugurește.

Am veste bună pentru tine…Eu nu sunt de pe această lume, sunt aici doar pentru a vă ajuta să creșteți, sunt precum apa pentru plante, sunt ca aerul pentru plămâni și sunt ca sângele pentru inimă.

Nu m-am născut și nu voi muri, nu am legile voastre și nu țin cont de mintea voastră.

Îmi place să vă bulversez precum uraganul care răscolește tot ce e vechi și distruge pentru a face loc noului, îmi place să mă joc, iar atunci când înțelegeți asta eu mă manifest plenar.

Alteori îmi place să mă ascund acolo unde nici nu vă gândiți să mă căutați și mă amuz de ochelarii pe care vi i-ați pus pe ochi de nu mă vedeți. Mă ascund în lucrurile simple, în ceea ce voi numiți „banal” sau „plictisitor”. E ca și cum ați avea cheia în mână și o aruncați fără să o încercați pentru că vi se pare lacătul prea mare.

Sunt precum vântul…Nu se știe de unde vin și nici încotro mă îndrept. Dar dacă te ascunzi de mine în spatele zidurilor tale s-ar putea să nu-mi simți niciodată adierea.

Nu mă poți crea și nu mă poți distruge, dar nici nu-mi poți ajusta vreaun scop. Eu doar sunt și punct. Dacă îmi dai scopuri n-o să mă mai simți. Încearcă să-i pui unei păsări pietre pe aripi…

Mă amuză mereu încercarea oamenilor de a mă defini… Sunt drăguți, dar eu nu sunt nimic din ceea ce ei proiectează. Mă confundă cu emoțiile lor, cu hormonii, cu dependențele lor sau mă definesc științific. Mă reneagă, iar apoi își justifică suferința cu numele meu. Eu sunt dincolo de forme, nu mă mai căuta acolo unde nu e loc de mine. 

Te-am văzut de multe ori suferind că eu am plecat din viața sau că nu vin în viața ta. Ei bine, nu mă mai aștepta să vin pe un cal alb precum feții voștri frumoși. Eu sunt în tine de când ai apărut pe lume, nu am de unde să vin pentru că nu am plecat niciodată.

Dacă e cineva care a plecat aceea ești tu! Dar te-ai lăsat prinsă de iluzii…Spune-mi, ai fost vreodată într-un tren și din iluzie să crezi că celălalt tren se îndepărtează și nu tu ?

Cântecul meu e chemarea. Ori de câte ori văd că te-ai îndepărtat te chem spre mine, îți întind mâna, dar mintea ta te cheamă și ea…în altă parte. Ghici de cine asculți tu de obicei ? Adu-ți mintea în inimă și nu vei mai suferi nicio singură zi în viața ta.

Nu mă mai confunda cu un El , mă manifest prin oameni, dar nu mă identific cu personalitățile lor. Nu ai nevoie de o anumită personalitate lângă tine pentru a mă simți, doar de un om care îmi dă voie să mă manifest prin el, să-ți arăt prin el cât de iubită ești. Deschide bine ochii și privește dincolo de ceea ce se vede. Ai încredere.

Nu e nevoie să mă chemi, nu e nevoie să mă cauți, eu sunt mereu lângă tine.

Doar pentru că mintea ta e atât de ușor de păcălit nu înseamnă că eu nu sunt aici. Sunt precum razele soarelui…doar pentru că apar norii sau noaptea nu înseamnă că vin și plec, că răsar și că apun cum ziceți voi. Eu sunt mereu acolo și pretutindeni. Lumina mea poate fi mai slabă sau mai intensă, în funcție de norii tăi de gânduri. Dacă norii tăi sunt albi, lumina mea e strălucitoare iar cerul din tine devine senin, dar dacă norii tăi sunt cenușii…încă mai aștept.

Oare nu ți s-a spus…că eu sunt începutul fără de sfârșit și sfârșitul fără de început ?

Oare nu ți s-a spus…că fără mine nu există decât suferință ?

Că eu sunt răspunsul tău atunci când ești în neputință?

Că eu sclipesc și clipesc prin ochii oamenilor

Că nu sunt nici plăcere…nici durere,

Sunt dincolo de ceea ce mintea ta împarte în bine și rău

Dincolo de mirajul acestei lumi în care ai căzut și mai cazi de atâtea ori…

Eu sunt aici și acum…nu plec nicăieri. Vino!

Copyright Adela Haru

 

 

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “Daca iubirea ar putea vorbi

  1. Bianca says:

    Minunat.. EL e minunat!
    Maine incep exercitiile spirituale Sf Ignatiu de Loyola.. vreau sa IL reintalnesc pt ca L-am indepartat putin, vreau sa-i spun cat IL iubesc si sa-I multumesc pt toate lucrurile frumoase aduse in viata mea.. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.