De Sarbatori, cu simplitate si recunostinta

Pin It

In urma cu ceva timp, asteptam cu mare drag in fiecare an apropierea Craciunului pentru ca asteptam de fapt bucuria in viata mea. Oamenii imi pareau mai buni si mai generosi, caci se fac multe cadouri in aceasta perioada si eu credeam pe vremea aceea ca in sfarsit imi puteam da voie sa ma bucur. Da, credeam ca multi altii, ca avem nevoie de dezlegare oficiala la bucurie, pentru ca altfel e motiv sa te simti vinovat.

Cu toate astea, inca de cand eram copil, desi Craciunul avea gust de portocale si de bomboane de pom si il savuram la maxim ca un copil zglobiu ce eram, nu exista ajun in care sa nu existe tensiuni in familie. Deja stiam in fiecare an care vor fi motivele pentru care parintii mei se vor certa, stiam ce va face sau zice mama, cum va reactiona tata, totul era predictibil, incepand cu obsesia pentru curatenie, prajituri, bradul care nu era niciodata asa “cum trebuie”, colindatori, discutiile cu rudele, ce va zice “lumea” de casa noastra, etc…

Dupa ce m-am desprins de familie si m-am mutat, am putut sa observ ca lucrurile erau cam la fel peste tot, cu usoare diferente. Am remarcat ulterior ca si in oras, in trafic oamenii sunt mai tensionati si mai agitati in aceasta perioada, ca si cum ar fi sub presiune…Hmm, oare a cui presiune?

Apoi s-au deschis supermarketurile, apoi mall-urile, adevarate oaze pentru fanii cumparaturilor sau adevarate refugii pentru a mai uita de senzatia aceea de gol din interior. De la an la an, oamenii si-au marit cantitatea de cumparaturi care le oferea cumva iluzia abundentei. Acum oricine sta putin sa observe mecanismele poate constata cu ochiul liber ca aceasta sarbatoare s-a transformat intr-un prilej de a arunca cu banul numai ca sa fie…ceva, care sa umple golul de Craciun. Si nu e vorba de golul din frigider, ci de golul din interior.

Sunt convinsa ca si tu ai constatat asta…Insa partea umbroasa a Craciunului poate fi un bun prilej de constientizare.

Din fericire am ramas si cu amintirea unor sarbatori petrecute la tara, la gura sobei, alaturi de bunici. Acolo unde era nevoie sa depasim nametii pentru a ajunge la colindat, unde primeam nuci, mere si cozonac pentru colinda noastra si unde am invatat ca se poate si altfel, mai simplu.

Acolo unde Vesnicia parea sa-si cante prin noi colinda nasterii…

Asa ca am ales sa fac lucrurile putin diferit, intr-un mod cat mai simplu cu putinta si impartasesc aici cu tine din ce am descoperit ca functioneaza pentru noi.

Am decis:

Sa fac o vizita la padure sau in parc si sa imi fac un bradut din elementele naturii, cu miros de scortisoara, lavanda si coji de portocale.

Sa renunt la perfectiunea curateniei si sa fac curat mai degraba in mintea mea decat in afara mea.

Sa evit mersul la supermarket si mall-uri in aceasta perioada si sa folosim piata sau aprozarele pentru fructe si legume.

Sa ofer cadouri facute mai degraba de mine, de mana mea sau de sufletul meu .

Sa ne bucuram de primul nostru Craciun in 3 si sa evitam vizitele “obligatorii” la rude sau la oameni cu care nu mai avem aceleasi valori.

Sa gatim si sa mancam ca de obicei,  fara mancaruri grele si kilograme de zahar inutile, caci organismul nu are nevoie de “socuri”.

Sa-mi ascult mai mult corpul si sa spun NU daca mi se ofera ceva ce nu e compatibil cu nevoile sale reale.

Sa ne plimbam mai mult pe afara decat prin mall-uri. Sa mirosim mai mult brazii de la munte decat bradutul “sacrificat” deja in casa pe post de paiata. (fara suparare aici, dar am empatizat cu bradutii).

Sa mergem in locurile mai putin aglomerate si sa ne intalnim in acest timp cu oamenii pe care ii iubim. Sa radem, sa glumim, sa ne jucam, sa fim…

Sa sarbatorim adevarata esenta a Craciunului si anume NASTEREA. Deja am revizuit nasterea bebelusei si miracolul pe care ea l-a adus in viata noastra.

Sa revizuim la ce anume am dat nastere de-a lungul anului care a trecut si la ce proiecte intentionam sa mai dam nastere.

Nu o sa-i spun fetitei mele ca exista Mos Craciun, dar ii voi vorbi despre zane si ingeri si ii voi spune ca cel mai frumos cadou e bucuria, indiferent de forma pe care o va alege.

Cat despre biserica, desi nu ii contest rolul, pentru mine padurea ramane cea mai inaltatoare catedrala (mai ales cand copacii sunt albi), acolo ma simt cel mai aproape de Divinitate, fara miros de naftalina si cu mult oxigen care ma revitalizeaza. 🙂

Sa ne bucuram de simplul dar de a fi aici si acum, cu recunostinta.

Iti doresc sa iti reamintesti ce inseamna de fapt o sarbatoare si care este darul ei pentru tine, fara asteptari sau proiectii.

Cu recunostinta,

Adela

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.