Despre puterea lucrurilor simple- Multumesc

Pin It

Am observat uitându-mă în viaţa mea că atunci când nu mă simt echilibrată şi împlinită de cele mai multe ori este pentru ca nu acord atenţie lucrurilor simple şi elementare din viaţa mea obişnuită.

Şi pentru că spuneam de lucrurile simple şi elementare, azi voi vorbi despre puterea recunoştinţei, cel mai la îndemână şi mai simplu instrument de creştere.

Am fost educaţi încă din familie să folosim expresia Mulţumesc mai ales cu străinii pentru a da dovadă de amabilitate si foarte rar din suflet. Dar după un timp în care se creează un raport mai apropiat între oameni, am observat că astfel de amabilităţi nu mai sunt folosite.

Astfel, oamenii ajung să se comporte ca şi cum cel care oferă ar fi obligat să facă asta în numele unei relaţii de prietenie sau rudenie, iar cel cel care primeşte ar fi obligat să întoarcă cât mai repede ceea ce a primit.

Nu am simţit cât de important este să mulţumeşti decât după ce mi s-a întâmplat de mai multe ori să ofer ceva  şi să resimt apoi că lipsea ceva şi nu ştiam ce – un mulţumesc spus din inima sau măcar cu ochii. Nu era nevoie de mai mult. Şi chiar dacă nu aveam această aşteptare, am simţit că s-a creat un dezechilibru energetic.

Ulterior am aflat că atunci când faci un bine ca să te afli în treabă, într-adevăr creezi un dezechilibru în Univers şi tot tu vei fi cel afectat. Asta nu înseamnă să nu dăruieşti, dar să fii sigur că o faci cu înţelepciunea inimii.

E ca atunci când primeşti şi nu preţuieşti sau atunci când oferi fără să ţi se ceară direct sau indirect.

Dacă primeşti fără să fii recunoscător, cu siguranţă nu vei mai primi, iar dacă oferi fără să ţi se ceară, cu siguranţă vei pierde şi puţinul pe care îl mai ai. E o lege universală şi dacă nu mă înşel apare şi în Biblie un text similar.

Atunci am înţeles de ce se rup relaţiile atât de uşor sau de ce abundenţa încetează să mai intre în vieţile oamenilor. Pentru că în loc să mulţumească, încep să critice, în loc să aprecieze schimbul de energie dintr-o relaţie, aşteaptă şi mai mult şi aşa mai departe.

Pentru că nu ştim să fim recunoscători pentru ceea ce primim, indiferent de la cine sau prin cine primim. Şi pentru că oferim până nu mai avem de unde, în speranţa că într-o zi ni se va întoarce înapoi sub diverse forme. Şi că vom fi întâmpinaţi ca nişte eroi cu lauri şi admiraţie. Să lăsăm statuile post mortem, căci nimănui nu-i pasă.

Dar acordând atenţie lucrurilor simple din viaţa noastră, vom evita să ne împotmolim în problemele noastre sau în ale altora şi să jucăm rolul salvatorului care îi ajută pe toţi sau al victimei care e mereu nemulţumită de ceea ce primeşte.

Să spunem mulţumesc din inimă pentru fiecare dar pe care viaţa ni-l oferă şi să nu uităm că mereu avem ceva valoros de dăruit lumii. Însă doar cunoscându-ne pe noi insine vom şti şi ce anume si cand anume.

Cu drag,

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.