Despre Umbra si indragostire

Pin It

Ce este de fapt îndrăgostirea în zilele noastre?

De ce se stinge atât de repede focul acesta mistuitor? Și de ce simt oamenii nevoia să se reîndrăgostească cât mai des?

Atunci când ne îndrăgostim, Sinele nostru alege să vadă partea cea mai luminoasă din celălalt, tocmai pentru a-și aduce aminte de propria sa lumină. Acesta este motivul pentru care ne place să ne îndrăgostim și pentru care avem tendința de a proiecta asupra celuilalt calități pe care noi nu le-am manifestat încă. Asta nu înseamnă neapărat că partenerul nu are acele calități, ci pur și simplu că tu nu ți le-ai conștientizat până atunci și le țineai în umbră de obicei.

Astfel, Umbra nu este doar despre aspectele pe care le-am numit negative, ci și despre toate acele aspecte care, dacă am ști să le utilizăm și nu le-am mai renega, ne-ar putea înălța sufletește. Și pentru că nu le mai vedem în noi, așteptăm să ne îndrăgostim pentru ca cineva să le oglindească, adică să ne țină oglinda, să ne privim cu alți ochi.

De ce nu durează îndrăgostirea?

Când te îndrăgostești, te vezi într-o nouă lumină, căci o faci cumva prin ochii celuilalt. Îți vezi de asemenea trăsăturile complementare și ești fascinat(ă) de armonia care se creează când acestea se întâlnesc. Îndrăgostirea pune în lumină calități ascunse și neexplorate până atunci, ceea ce îți dă sentimentul unui nou început. Atunci când ne îndrăgostim și reîndrăgostim, căutăm de fapt să ne oferim șansa unui nou început, pentru o nouă viață.

Și în majoritatea situațiilor, entuziasmul e mai mult la început. Pentru că ne entuziasmăm când vedem câtă lumină poate fi în noi și în celălalt, ne entuziasmăm când vedem că iubirea ne dă din nou târcoale. Așa ajung mulți să confunde starea de îndrăgostire cu iubirea…e ca și cum ai confunda puntea cu malul celălalt. Faptul că ești pe punte nu înseamnă că vei și ajunge neapărat să explorezi malul celălalt, dar există șansa să o faci.

Faptul că poarta castelului e poleită cu aur, nu înseamnă că vei și intra în curtea castelului. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie de mai mult, să treci niște probe de foc, să te arăți așa cum ești.

Iar drumul de la îndrăgostire la iubire e presărat cu umbre…ale cui umbre? Ale celor îndrăgostiți. Aceste umbre sunt de fapt toate emoțiile sau stările emoționale pe care le-ai considerat (tu sau alții) periculoase, pe care le-ai renegat sau care te-au speriat atât de tare când le-ai văzut la alții, că subconștientul tău și-a promis că dacă vor apărea și la tine, le va trimite direct la subsol, astfel încât nici să nu apuci să le observi, tu sau…ceilalți.

Astfel, după ce treci puntea, după ce treci de starea de îndrăgostire, te așteaptă un tărâm sălbatic, neexplorat, cu lumini și multe umbre. Ale cui umbre? Ale tale…Doar că drumul până la a recunoaște că sunt ale tale poate fi un adevărat proces, de durată.

Și cum oamenii refuză în continuare să-și vadă umbrele, se sperie foarte repede când le văd în ceilalți și părăsesc teritoriul înainte să-l mai exploreze, pe motiv că acesta e ca o junglă cu animale periculoase. Poate că așa și este, doar că nimeni nu înțelege că animalele acelea periculoase sunt captive în propriul EU, și nu doar în celălalt. Orice animal sălbatic, dacă e închis în subsolul subconștientului, poate deveni periculos dacă e lăsat în libertate. Animalul acesta nu are nevoie să îl ții sub control, ci să-l scoți la lumină și să-l îmblânzești.

Celălalt cel mult ți-l scoate la lumină și ți-l prezintă, dar numai tu poți să-l îmblânzești, iar aici intervine iubirea de sine. Pe măsură ce îi arăți că îl accepți, pe măsură ce îi recunoști existența și importanța, pe măsură ce ai răbdare cu el și ești suficient de perseverent în acest sens, acesta se va îmblânzi, îți va deveni prieten și veți putea conviețui în libertate.

Abia după ce treci prin acest proces de recunoaștere și integrare a umbrelor interioare cele mai temute, vei atrage parteneri împăcați cu ei înșiși, oameni care au procedat la fel cu propriile umbre și veți putea cunoaște împreună ce este de fapt iubirea. Altfel iubirea rămâne ca o mare de cuvinte goale, ca o mare goală, fără viață în ea.

Prin urmare, orice relație care trece de puntea îndrăgostirii devine mai profundă, fiind o călătorie care te provoacă să îți explorezi umbrele, să scoți rădăcinile dependențelor, să faci curățenie și să cultivi valori înălțătoare. Faptul că te-ai îndrăgostit nu înseamnă că și iubești cu adevărat, îndrăgostirea ne pregătește pentru pasul următor, iar faptul că are de-a face cu joaca ne pregătește să nu ne luăm atât de tare în serios. Deci, mai puține drame și mai multă joacă!

Fragment din cartea Relațiile Conștiente – Feminin și Masculin, între oglindire și provocare

Cu drag,

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.