Dincolo de ceea ce se vede

Pin It

Se spune ca vazul este cel mai superficial dintre cele cinci simturi. In realitate, nu vazul e superficial, ci modul in care privim sau perspectiva comoda din care ne place sa aruncam cu privirea pentru a pescui ceva ce ne convine sau doar ceea ce nu ne convine.

Articolul de azi e o invitatie la a vedea ceea ce nu se vede cu ochiul liber, la a vedea dincolo de ceea ce “se vede”…
Zilnic vedem diverse lucruri, persoane sau imagini si parca se da o adevarata batalie la ora actuala pentru a ni se captiva atentia prin pacalirea vazului, intrucat e cel mai usor.

Si ce e amuzant este ca si ego-ul nostru ne pacaleste atat de mult ca felul nostru de a vedea e cel corect, intrucat nici macar nu ne punem intrebarea daca nu cumva perceptia noastra e inselata sau inselatoare, desi viata ne-a aratat de nenumarate ori pana acum ca ne grabim sa catalogam ceea ce vedem.

Observ in cazul meu, cum de la an la an perceptia asupra vietii si asupra mea se transforma, astfel incat viata capata mereu noi sensuri si culori, lucru care ma incarca de vitalitate.

Insa acest lucru nu s-ar fi intamplat daca alegeam sa raman ingustata intre peretii pe care mintea mea inconstienta i-a construit pentru a ma proteja. Si nu s-ar fi intamplat daca nu ma decideam sa fiu cat de sincera pot eu cu mine insami, oricat de dureros, de minunat sau de subiectiv ar fi adevarul despre esenta fiintei mele, tot voi gasi un sambure de obiectivitate.

M-am hotarat sa privesc in mine din cat mai multe perspective, prin ochii mei si ai celorlalti. M-am uitat la mine prin sclipirea din ochii unui copil, prin privirea admirativa din ochii unui barbat, prin compasiunea din ochii unei mame sau prin seninatatea ochilor unui batran intelept. Si ochii mei s-au uitat la mine…

Asa am inceput sa aduc lumina pe partile mult ascunse si renegate din mine insami, dincolo de dualitatea mintii si de emotiile inconstiente.

Am invatat sa-mi dau voie sa cad precum o cascada, pentru a ma putea inalta precum vaporii de apa. Asta pentru ca atunci cand ajungi foarte jos nu ai decat o singura varianta: in sus! Iar natura, universul, te sprijina sa te inalti atunci cand renunti la gravitatia dramelor tale.

Mi-am acceptat imperfectiunile, recunoscandu-le farmecul si alegand sa nu raman blocata in ele. Caci in timp ce “perfectiunea” mult ravnita te blocheaza, imperfectiunea acceptata motiveaza.

Am invatat sa am rabdare cu mine insami atunci cand mintea se grabeste sa ajunga undeva pentru a fi cineva…iluzii!

Am invatat sa ma bucur de versiunea care sunt in acest moment, fara cosmetizare, fara masti si fara presiunea de a ma ridica la un anumit nivel, cerut sau necerut expres de vocea critica din mintea mea. Caci aceasta voce avea mereu grija sa se faca foarte bine auzita prin oamenii din jurul meu, in numele acelor “bune intentii” care paveaza de-o vesnicie drumul spre iad.

Asta sunt, ma accept si inaintez cat de constienta pot in acest moment pe drumul transformarii mele. Caci nimeni altcineva in afara de mine nu-mi poate cunoaste limitele si nu le poate depasi in locul meu. Si de data asta ma privesc asa cum sunt in acest moment, nu cum ar trebui sa fiu. Iar cine nu ma accepta, sa-si intoarca oglinda spre el insusi!

Suntem cu totii impreuna, dar fiecare e pe cont propriu!

©AdelaHaru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “Dincolo de ceea ce se vede

  1. aneta elena dinu says:

    draga Carmen ce comentezi tu este perfect adevarat dar uneori e foarte greu sa te desprinzi de trecut sa fi libera ca pasarea. trebuie sa insist sa ma desprind

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.