Indrazneste sa-ti arati vulnerabilitatea!

Acest articol este o invitatie la vulnerabilitate…Da, ai citit bine. Nu te invit sa fii vulnerabil, oricum esti, prin simplul fapt ca te-ai intrupat ca om pe acest pamant.

Te invit sa-i dai voie aceste vulnerabilitati sa se arate, sa fie, sa curga…precum un siroi de lacrimi sau precum un rau dupa ploaie abundenta.

Traim intr-o lume in care am invatat de mici cum sa ne orientam, dupa comportamentul adultilor din jur. Am vazut ca suntem luati in ras daca plangem, daca ne aratam raniti sau emotionati. Am vazut cat de usor pot fi oamenii santajati emotional, asa ca am decis sa ne inchidem in fata emotiilor, sa le lasam sa clocoteasca inauntrul precum un vulcan aparent inactiv.

Am inceput sa ne orientam dupa “cum ar trebui” sa fie lucrurile, sa judecam ceea ce si altii au judecat inaintea noastra, sa radem de cei de care rade toata lumea, sa mimam comportamente precum maimutele, deoarece altfel nu vom fi integrati in grup, mai pe scurt iubiti si acceptati. Am invatat sa ne protejam excesiv si de fapt ne-am inchis si mai tare in cusca fricii. 

Aceasta “lectie” invatata din copilarie si din adolescenta cand daca nu erai ca toti ceilalti ti se punea eticheta de “ciudat” sau “exclus”, continua sa se repete la modul inconstient in vietile noastre.

Spunem ca ne-am stabilit niste norme sociale si personale dupa care ne ghidam. In realitate le-am adoptat fara sa punem la indoiala justetea si aplicabilitatea lor in vietile noastre.

Investim tone de energie in a fi cum credem ca ar trebui sa fim si ne ascundem in spatele asa zisei “perfectiuni”.

Dar tot ceea ce suprimam se duce in umbra si iese la iveala doar atunci cand ne pierdem asa-zisa “cunostinta”. Tot ce reprimam in noi actioneaza precum o otrava, ne omoara incet, treptat, in tacere…cu efecte pe termen lung. 

Dar cum ar fi daca ne-am arata asa cum suntem, fara teama? Intr-adevar, nu putem sa ne aratam cum suntem daca nu suntem constienti de cine suntem.

Dar daca deja ai inceput sa constientiezi, te invit sa iesi din vagauna, caci vremurile s-au schimbat, iar daca nu s-au schimbat, le vom schimba noi!

Traim vremuri cand lumea are nevoie de oameni ca tine. Arata-ti vulnerabilitatea si asta te va face te zeci de ori mai puternic decat esti.

Gaseste-ti vocea si vorbeste lumii. Striga daca e nevoie! Nu conteaza daca ei nu te vor auzi, caci toate celulele tale vor auzi si inregistra vibratia, intarindu-te.

Dar daca nu iesi dintre zidurile cu care te-ai izolat de teama ca vei fi ranit sau respins, cum vrei sa-ti indeplinesti misiunea in aceasta viata? Cum vrei sa fii implinit?

Da, cel mai probabil ceilalati vor arunca cu vorbe grele precum pietrele in tine, insa simplul fapt ca stai in fata lor rostindu-ti adevarul, oricare ar fi acesta in momentul de fata, te va intari mai mult decat iti imaginezi.

Adu-ti aminte ca cei din fata ta sunt tot oameni, cu slabiciunile si suferintele lor, dar fiecare are o inima a carei voce nu poate fi sugrumata la nesfarsit.

Nu suntem atat de diferiti precum credem, nu suntem atat de separati precum parem. In fata nasterii si a mortii suntem cu totii la fel…iar inima nu vede diferentele setate de minte.

Daca te simti, iesi in fata, a venit timpul tau! Avem nevoie de oameni ca tine. Se recruteaza suflete puternice, capabile sa inspire la randul lor! Esti mai puternic decat programele virusate cu care am fost cu totii contagiati. Constientizeaza-le si iesi in fata!

Indrazneste sa faci o diferenta in aceasta lume prin prezenta ta, nu ne mai arde nimeni pe rug, nu mai suntem inchisi in lagare, iar daca nu acum, atunci cand? In trecut, alti oameni si-au dat viata pentru a-si sustine adevarul, tu de ce taci?

Avem nevoie de vocea ta, oricare ar fi modalitatea ei de exprimare! Vorbeste, canta, scrie, danseaza, zambeste, imbratiseaza, bate pana ti se va deschide si striga daca e nevoie. Esti mai puternic decat crezi si nu esti singur!

Cu drag, AdelaHaru