1 iunie- Intoarcerea la inocenta

Pin It

Se spune că în fiecare bătrân se află un copil și în fiecare copil se află un bătrân. Așa îi plac vieții contrastele, căci viața în sine e o sumă de contraste…Ana Blandiana spunea într-o poezie că Ar trebui să ne naștem bătrâni pentru a deveni într-un final…copii.

Poate că nu întâmplător spunem despre bătrâni că devin asemenea copiilor pe măsură ce înaintează în vârstă, dar oare despre ce fel de copil e vorba?

Avem nevoie să ne păstrăm sufletul de copil toată viața…Sufletul de copil este puritatea interioară. Odată cu anii am observat că inocența ca puritate e privită cu mult dispreț în general. Mulți am ajuns să credem că pentru a supraviețui în această lume, așa cum e construită ea, avem nevoie de multe calități, dar nu și de asta, căci altfel nu vom fi luați în serios niciodată.

Undeva, cândva, fiecare copil a putut observa că puritatea, deși sufletul tânjește după ea, e printre ultimele calități de care societatea îți dă de înțeles că are nevoie. E confundată cu naivitatea (ignoranța) și văzută ca o foaie inutilă ce trebuie aruncată la coșul de gunoi. Cu toate astea, toți cei care vor iubire o caută și sunt fascinați când o descoperă în alții…

Cumva le reamintește de puritatea uitată din ei. Bărbații o caută în femei virgine, femeile o caută în copii, unii o caută pe la biserică, alții o caută în natură…dar dacă am căuta-o și în noi?

Mama mi-a spus că am venit pe lume cu ochii maaari și că oriunde mă ducea priveam lumea cu ochii dilatați, fie de suprindere, fie de curiozitate. Însă copilul din mine cu nuanțe de bătrân se întreba mereu în copilărie Doamne, unde m-ai trimis? Ce-i cu oamenii aștia într-o lume cu reguli fără sens? Atunci am făcut o înțelegere cu sufletul meu și i-am promis că nu voi renunța la puritatea sa, oricât ar încerca alții sau altceva să mi-l murdărească…

Mai toți am trecut prin experiența pierderii inocenței la un moment dat și de cele mai multe ori a fost dureroasă, însoțită de dezamăgiri. Aceasta a fost și rămâne adevărata izgonire din rai de care se vorbește și în biblie.

Vestea bună este că oricât ar încerca familia, societatea și moștenirea din spate să îți îmbrace sufletul în haine vechi care nu i se potrivesc…oricât ar încerca lumea în care trăiești să-ți ciopârțească din suflet ca să încapă într-un cadru prestabilit de ei…mai degrabă sau mai târziu, fiecare poate alege să-și dezbrace sufletul de ceea ce nu îl mai reprezintă, de ceea ce nu este.

Dar pentru asta ai nevoie de un copil sănătos în interiorul tău. Căci dacă acest copil interior a rămas cu nevoi emoționale neîmplinite, chiar dacă biologic se va transforma în adult, el va căuta inconștient să-și împlinească nevoile prin ceilalți și nu contează vârsta, statutul sau dulapul cu diplome. Sufletul de copil rănit va căuta mereu în afară și nu va ști de fapt ce caută.

De pildă, bebelușul nealăptat suficient cu iubire (laptele matern simbolizează pentru copil afecțiunea mamei) din interiorul unui bărbat, va căuta iubirea maternă în femeile din viața lui…Tot schimbă femei și de fapt nu înțelege ce caută.

Fetița din interiorul unei femei al cărei tată nu a fost suficient de prezent în copilăria ei va căuta mereu căldura paternă la un bărbat și va nutri teama că va fi abandonată. Va nutri gelozie în relațiile sale și nu va înțelege de ce nu poate avea o relație stabilă emoțional.

Acestea sunt doar câteva exemple de răni care nu mai pot fi ignorate…care se cer scoase la lumină, recunoscute și totodată eliberate. Atât timp cât continuăm să ne facem că plouă, sufletul nostru va tânji mereu după acel ceva fără nume…iar mintea se va întreba la nesfârșit Cum ar fi fost dacă… sau Cum ar fi dacă…Iar dacă și cu parcă s-au întâlnit cândva pe-o barcă…și de atunci plutesc în minte fără să știe încotro.

În mare parte, aducem pe lume copii tocmai pentru a ne aminti de copilul nostru interior. Privind la copilul tău te poți înțelege pe tine mai bine…

Dar dacă ești prea blocat în rolul de părinte și nu privești înăuntrul tău, copilul va repeta același tipar emoțional de care ai avut și tu parte în copilărie, oricât te-ai amăgi că oferindu-i copilului condiții materiale mai bune îl vei proteja de istorie sau că tu nu vei proceda precum părinții tăi cu tine. Fiind mai relaxați, bunicii se bucură uneori mai mult de prezența nepoților decât s-au bucurat de propriii lor copii. Mereu ni se dă o nouă șansă…

Fie ca această zi să ne readucă în prim plan copilul interior și să-i permitem acestui copil să zburde sănătos prin această viață. Căci multe din suferințele vieții tale și multe relații defectuoase își au originea într-un copil interior care plânge, care se simte respins, abandonat, neacceptat și iubit doar în anumite condiții.

Odată ce am recunoscut și eliberat copilul interior de rănile din trecut, are loc ceea ce se numește Întoarcerea la inocență, căci adevărata inocență este puritatea sufletească. Odată redescoperită, puritatea ne înalță sufletește și ne apropie de latura noastră divină, oferindu-ne o perspectivă nouă și sănătoasă asupra vieții. Să admirăm puritatea pentru a o regăsi în noi…

Cu drag,

Adela Haru

 

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

4 thoughts on “1 iunie- Intoarcerea la inocenta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.