Iubirea noastra cea de toate zilele

Pin It

Se vorbeste atat de mult despre iubire…de parca toata lumea ar trai-o 24 ore din 24, de parca poti apasa pe un buton sa o simti, de parca o poti comanda dintr-un meniu la restaurant sau o poti downloada cand ai chef (desi n-ar strica sa fie asa).

Aproape orice minima senzatie de atractie hormonala, orice emotie incarcata cu un pic de serotonina, orice moment in care omul se simte in sfarsit apreciat, orice dependenta, orice obsesie mentala si orice poveste cu doua trei clisee de romantism in ea e confundata cu iubirea.

Si apoi afirmam ca tot ce facem facem cu iubire, fara sa asteptam nimic in schimb. Vorba putin gramaticala a ardeleanului “Mă, mă leși?” Sau cand ai de gand sa fii si tu o data sincer cu tine insuti?

Ne plac cuvintele mari tocmai pentru ca nu le putem cuprinde sensul. Facem mare tam-tam din lucrurile pe care nu le intelegem, dar care par foarte atragatoare.

Ne plac povestile “de iubire” tocmai pentru ca nu le putem trai…la propriu. Si atunci le transformam in telenovele si drame emotionale. Iar apoi reducem iubirea la un concept, la un cuvant frumos, amagindu-ne ca am experimentat-o candva si poate va mai fi…

Candva afirmam sus si tare ca iubirea e panaceul universal, solutia la orice. Si nu intelegeam de ce noi oamenii nu ne iubim atunci mai mult, ca doar toti stim asta si vorbim atat de frumos despre ea…

Ulterior am inteles ca atata timp cat vom continua sa privim iubirea in opozitie cu ceva, indiferent care ar fi acel ceva (ura, teama, resentimente, separare) nu o vom intelege, respectiv trai.

Atata timp cat nu putem vedea lumina din intuneric si orice experienta si fiinta ca pe un intreg in fata caruia sa manifestam cel putin respect, ne vom amagi cu vorbe goale si iluzii emotionale.

Iubirea este sau nu este. Si atat. Ea nu are nevoie de atribute, iar termenul de iubire neconditionata este un pleonasm, există iubire condiționată? Dacă da, mai e aia iubire? Doar întreb…

Tot ce ne ramane este sa renuntam la nevoia de a ne refugia in iluzii, in povesti nemuritoare si proiectii ce se dovedesc ulterior fatale si sa ne intalnim cu cine suntem.

Incepe cu ce nu-ti place la tine si scoate tot la suprafata, ca si atunci cand vrei sa faci curat intr-o pivnita veche de zeci de ani in care s-au tot aruncat lucruri, dar nimeni nu a avut pana acum curajul sa o curete.

Lasa discursurile aducatoare de somn despre iubire si proiectiile romantice celor care inca fug de ei insisi. Clarifica-ti ce inseamna iubirea pentru tine si inceteaza sa iti mai hranesti nevoia de importanta asteptand cuvinte frumoase de iubire sa-ti ciripeasca pe la urechi. Iar daca tot o faci, nu te mira apoi de „dezamagirile care vor urma.

Da-ti intalnire cu toate partile reprimate din tine si nu te razboi cu ele cand vor aparea. Nu le respinge, dar nici nu le exarceba.

Intalneste-te cu frumoasa si bestia din tine si vezi ce se intampla…asta da poveste de dragoste! 🙂

Abia dupa ce ai facut curat in viata ta, la modul cel mai intim si mai adanc, nu vei mai simti nevoia sa vorbesti despre iubire, sa tanjesti dupa ea si sa-i aduci ofrande…caci o vei simti la propriu. Iar atunci cuvintele vor fi…de prisos.

Calea spre iubire, daca exista asa ceva, e pavata cu onestitate fata de tine. Dar despre asta vom vorbi intr-un alt articol.

Cu drag,

Adela Haru

Sursa foto: http://sagebrooklyn.typepad.com/

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.