Mesaj pentru mamicile de la inceput de drum

Mesaj pentru mamicile de la inceput de drum

Pin It

Dragi mamici, mai ales cele la primul bebelus.

Este greu! Este al naibii de greu in primele luni cu bebelusul. Este TOTUL nou.
Viata vi se pare ca v-a fost data peste cap. Sau mai mult, vi se pare ca poate nu mai aveti o viata personala, ci doar cea de mama cu sanii in aer, cu scutece de schimbat mereu, cu hainute de spalat mereu, cu ragaieli si voma pe umeri, mereu in pijama, nespalate si nemachiate.
TOATE, toate am trecut prin faze de genul.

VESTEA CEA MAI BUNA este ca aceasta perioada reprezinta doar O PERIOADA. 🙂

VA TRECE!!!

Cand nu mai poti, cauta ajutor inauntrul tau, in copilasul de langa tine si in persoanele care te pot sustine fara sa critice si judece.
Medicamentele NU sunt o solutie. Nu ne-am nascut sa supravietuim cu medicamente. Avem toate cele necesare pentru a trece peste perioadele grele si fara a ne imbuiba bebelusul cu medicamente.
(nu vorbesc aici despre boli grave care necesita tratament – ma refer la tratarea plansului din cauza colicilor cu sedative-fenibarbital, doar un exemplu– de aici a pornit intreg papirul scris mai jos)

Depinde de noi cum vrem sa o traim. Depinde doar de noi cum vrem sa o simtim si sa o folosim aceasta perioada.

Poate fi o mare PROVOCARE.

Este o provocare pentru noi insene, pentru a ne face sa scoatem artileria grea la inaintare.
Aceasta artilerie grea este facuta din IUBIRE, RABDARE, INCREDERE in tine insati si in bebe, DARUIRE NECONDITIONATA.
La inceput, cat bebe este mic, avem impresia ca dam, dam si iar dam, fara sa primim nimic in schimb.
Ei bine….cam asa e, mamicia draga. Efectele se vad pe termen lung 🙂

NU uitati ca voi sunteti niste REGINE, sunteti MAGICE, reusiti sa alinati suferinta cu un sarut pe julitura din genunchi, sa aduceti zambetul doar cu o mangaiere.

Ati purtat in pantecul vostru MINUNATIA NUMITA VIATA. Ati creat viata!!!

Voi va dati seama cat de FANTASTICE sunteti?!?!

Va dati seama ca aveti un corp capabil sa creeze viata.

Sunteti ZEITE datatoare de viata.

Ar trebui sa ne amintim acest lucru oridecate ori ne temem ca nu suntem in stare sa ne alinam puiul.
El este total dependent de noi. Primele 3 luni din viata sunt considerate ca fiind al 4-lea trimestru. Este IMPORTANT si ESENTIAL sa incercam sa le recream ambientul sigur in care a stat 9 luni de zile.

Se va simti bine acolo unde aude bataile inimii mamei lui, acolo unde va fi leganat asa cum era cand statea in burtica iar mama lui mergea, acolo unde mirosul de laptic este cel care ii da siguranta ca este acasa. Toate aceste conditii sunt indeplinite la MAMI IN BRATE.

“Se-nvata in brate!” Vor urla cu totii catre voi.
NICIDECUM. Va invata ca acolo este in siguranta, ca acolo este locul unde se poate intoarce mereu din calatoriile lui de explorare.
Nu va sta mereu in brate! La un moment dat, mult mai repede decat ne asteptam noi ,mamicile, el isi “va lua zborul” si va pleca in explorarea lumii.
Iar celor care vorbesc fara sa fie intrebati – puteti sa le spuneti ca bebelusii inca nu sunt capabili de santaj, neintelegat fenomenul de cauza si efect.:D
Ei vor in brate pentru ca acolo este bine. Plang pentru ca doar asa isi exprima o nevoie(nu vorbesc inca, nu uitati 😀 )si se linistesc in brate pentru ca nevoia le-a fost satisfacuta.

Suntem singurele mamifere care fac cuib separat puilor lor. Suntem singurele mamifere care pretind sa aiba pui independenti, dandu-le un sut in fund si impingandu-i catre lume, fara sa tina cont daca sunt sau nu pregatiti.

Cat despre capacitatea de a CONTINE si ASCULTA plansul unui copil….daca nu va iese prea bine, intrebati-va de ce? Adresati intrebarea aceasta sufletului vostru! Nu ratiunii!
Voi cand erati mici ati putut plange in bratele mamei voastre? Ati fost ascultati?
Sau vi s-a pus suzeta in gura in semn de “taci din gura!”
La sanul mamei ati gasit alinare, sau vi s-a dat biberonul, stand in patut, ca nu cumva sa va obisnuiti in brate?

Cand ati crescut mai maricei, cum au fost primite crizele voastre de plans?
Cam de aici ar trebui sa plece orice mama care observa ca are dificultate cu gestionarea plansului bebelusului ei: de la copilul ei interior si de la relatia lui cu mama.
Da! De la relatia voastra cu mama voastra!

Nu uitati ca sunteti MAGICE, REGINE, PUTERNICE, iar toata aceasta forta o gasiti in ochii bebelusului vostru si in adancul propriului suflet!

NU VA FIE TEAMA de coborarea in abisuri. La inceputul mamiciei este fireasca. Dar nu uitati ca este menita sa va intareasca, sa va faca sa descoperiti cata forta si determinare, dar mai ales cata IUBIRE aveti de daruit. Coborati in adancul cel mai intunecat al fiintei voastre si fiti sigure ca acolo veti desoperi diamante pretioase care sa va lumineze calea in viata cea noua inpreuna cu bebe. Unde exista umbra, insemna ca in partea cealalta este LUMINA.

Curaj!

Noi, mamicile care am trecut deja prin asta, suntem aici sa va sustinem mai ales sufleteste. Nu va predati produselor sintetice inainte sa va cunoasteti adancurile sufletului.

Fiecare va intelege toate acestea atunci cand VA FI PREGATIT sa o faca.
Nu exista reteta universal valabila. Fiecare in viata are propriul drum de parcurs. Doar noi stim care este calea cea mai benefica pentru noi si familia noastra.

Articol scris de Simona Petroaie

 

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It
articole

Lasă-ne un mesaj

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.