O relatie nu e o tranzactie

Pin It

Unul dintre lucrurile pentru care relațiile bărbat-femeie funcționează atât de greu este tocmai faptul că oamenii au transformat relația în ceva tranzacțional. Fiecare se gândește în primul rând la el, la ce are de luat mai degrabă decât de dăruit celuilalt.

Unii consideră că faptul că bifează niște calități cerute de societatea în care trăim e de ajuns, alții consideră că nu merită să fie iubiți și atunci se ascund în spatele unor măști, unii caută validarea masculinității sau feminității lor cu disperare, în timp ce alții se cred prea mari și prea buni ca cineva să le merite atenția și așa mai departe…

Aceste lucruri se reflectă în calitatea tot mai slabă a relațiilor pe care oamenii le creează. Sunt vânate calitățile celuilalt de parcă ar fi un furnizor de beneficii și se încheagă relații bazate pe așteptări și speranțe, în loc să lăsăm spațiu relației să se lege și să vedem apoi în ce măsură ne hrănește și ne „crește”.

Îmi amintesc și acum cu câtă lăcomie mă privea odată un bărbat care se declara îndrăgostit de mine. În ochii lui se citea doar pofta și dorința de a lua ceva de la femeia din fața lui, nicidecum bunăvoința sau dragoste. Asta m-a făcut imediat să mă retrag. Însă am observat că alte femei se simțeau chiar bine și validate din punct de vedere sexual dacă erau privite în felul acela de bărbați.

Atunci mi-am dat seama ce confuzie facem noi oamenii între dorință ca pură atracție fizică (gen te vreau ca să mă satisfaci) și dragoste. Astfel mulți caută să intre în relații pentru că fie au ceva de „vândut”, fie au ceva de „cumpărat”. Așa ajungem să fim ca la piață, căutăm mereu pe cel mai atractiv sau promițător și ne plictisim repede de cel pe care l-am ales cândva.

Bineînțeles, mereu va exista un spațiu comun unde cererea se întâlnește cu oferta, un spațiu numit „atracție”. Însă imediat ce atracția fizică nu mai e atât de importantă tocmai pentru a face loc esenței, ies la suprafață golurile emoționale și rănile atât de puternic renegate.

Ca exemplu, femeia își oferă trupul în schimbul unei validări pe care o confundă cu dragostea neprimită încă din copilărie, în timp ce bărbatul își oferă „avuția” (aici fiecare cu ce se simte mai dotat) în schimbul plăcerii trupești (în special sex, mâncare) confundată de multe ori cu dragostea (dacă ne gândim, pentru mulți bărbați mâncarea și grija emoțională e asociată cu dragostea maternă).

Acesta e doar unul dintre nivelurile de pe care oamenii relaționează, însă depinde la ce etaj te afli ca să creezi o relație cu celălalt. În general, cel mai bine comunici cu cel care se află la același etaj cu tine, altfel, unul se va crede salvator sau vindecător al celuilalt.

Dar, revenind, atât timp cât privești relația ca pe o tranzacție și cam atât, atât timp cât te axezi doar pe beneficiile pe care ți le aduce prezența celuilalt, nu te afli de fapt într-o relație. Ești cumva izolat în bula ta, dar te întâlnești fizic și emoțional din când în când în când cu celălalt. Iar asta se simte intens…chiar dacă nu recunoști.

Am întâlnit puțini oameni dispuși să-și recunoască pornirile egoiste sau interesele când vine vorba de relaționare. Dar vrei nu vrei, acestea sunt scoase la suprafață de fiecare relație mai devreme sau mai târziu, chiar dacă refuzi să le recunoști folosindu-te de blamarea celuilalt.

Însă odată recunoscute aceste porniri, lucrurile încep să se schimbe, iar felul în care relaționezi cu atât mai mult.

Chiar dacă o relație înseamnă automat un schimb de energie, asta nu înseamnă că trebuie tratată ca pe o legătură bazată doar pe beneficii. Când urmărești beneficiul pe care ți-l aduce, ești deja departe de adevăratele sale daruri. Când cauți în schimb să fii cât mai prezent(ă) când ești cu celălalt, să-l simți și să te simți ca ființă complexă care are nevoie să ofere și să primească fără a impune condiții, atunci relația începe să-și îndeplinească cu adevărat menirea.

O relație încetează să mai fie o tranzacție atunci când hrănește de fapt puterea interioară din fiecare, și nu atunci când fiecare caută să se simtă puternic pe spinarea celuilalt sau să obțină ceva prin celălalt. De altfel nu e deloc greu să îți dai seama când se întâmplă asta.

Dacă mereu ți se reproșează că nu ești suficient de…nuștiucum, dacă compari sau ești comparat, dacă observi că depindeți prea mult unul de celălalt, dacă celălalt se îndepărtează imediat ce a obținut ce și-a dorit de la tine, dacă ești căutat doar atunci când are nevoie de ceva de la tine, etc înseamnă că ești într-o relație tranzacțională.

În schimb, dacă simți că prin relația pe care o ai te descoperi pe tine însuți în fiecare zi, dacă simți că ești suficient de puternic și de iubit încât să poți trăi foarte bine și fără cel de lângă tine, dacă simți că sub ochii tăi iubitul sau iubita ta crește și radiază ca ființă umană, înseamnă că ești într-o relație sănătoasă și nu într-o tranzacție.

Nu uita că o relație nu e numai despre tine și că are nevoie de doi pentru a exista, iar pentru a fi sănătoasă are nevoie ca fiecare să o abordeze într-un mod cât mai sănătos. Iar asta se vede după felul în care fiecare se raportează la sine…Și vrem nu vrem, iar ajungem la esență..

Cu drag,

Adela Haru

 

 

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.