Oboseala noastra cea de toate zilele

Pin It

Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să vezi în jur mulți oameni obosiți, la serviciu sau în autobuz sau cel mai des acasă, să-ți vezi părinții sau pe cel drag obosit. 

De când sunt mămică de bebeluș, oboseala părea să fie la ea acasă sau mai binezis la mine acasă…până când am conștientizat-o. Între mine și bebelușa mea e o comunicare armonioasă…când nu sunt obosită. Și cum de multe ori îi comunic stările mele și chiar nevoile mele, m-am suprins spunându-i aproape zilnic „Iubita mea, acum ne punem la somn, pentru că mama e foarte obosită…”. După câteva zile consecutive mi-am dat seama ce îi spuneam și mi-am amintit cum în copilărie mama se plângea foarte des că e obosită, că o doare câte ceva și rareori se juca cu noi tocmai din cauza asta.

Mi-am amintit cât de mult îmi displăceau mie zilele de duminică și zilele de sărbători (excepție Crăciunul) pentru că în acele zile părinții mei nu făceau altceva decât să doarmă. După ce munceau mult în timpul săptămânii, dar mai ales după ce aveau în fiecare sâmbătă seara câte o ceartă ce le consuma energia, duminica era somn de voie. Iar noi copiii voiam să ne jucăm sau să mergem undeva în natură, însă nu se putea, pentru că trebuia să fie liniște și să se doarmă, cel mult să se uite la tv.

Am descoperit și eu pe pielea mea ce înseamnă să nu dormi multe nopți la rând și mai ales câte lucruri regretabile putem face și spune pe fondul oboselii. Poate de aceea mereu m-am ferit mereu de această stare, având multă grijă de corpul meu și de somn.

Însă, deși oboseala nu e o stare de dorit, pe fondul ei pot apărea la suprafață aspecte din noi renegate și îngropate atât de adânc, încât altfel poate nu am ajunge niciodată la ele.

Nu degeaba se știe că, partenerul de cuplu sau copiii sunt cei care îți întind limitele la maxim și nu te iartă de aspectele tale renegate de-a lungul timpului. Pentru asta, mi-am dat seama că nu trebuie să fugim de starea de oboseală…dar nici să o facem parte din viața de zi cu zi.

Majoritatea părinților sunt oameni obosiți, chinuiți și parcă așteaptă și o statuie de recunoștință veșnică pentru asta, în speranța că nu va fi degeaba. Îmi aduc aminte de bancul acela care spune că în Moldova magazinele non-stop sunt magazine veșnice. Ei, cam așa alegem și noi INCONȘTIENT, să fim…veșnic obosiți. Adică morocănoși, stresați, anxioși și în cele din urmă bolnavi. Și poate de aceea cimitirele sunt pline de inscripții cu mesaje de genul ”Fie-ți odihna veșnică” sau „Odihnește-te în pace”, de parcă viața trebuie să fie despre oboseală.

Însă viața nu e doar despre muncă sau acțiune, viața este și despre relaxare, iar echilibrul dintre cele două ne decide sănătatea și calitatea vieții.

Mi-am dat seama că povestea „cu sunt obosit (ă)” sau „mă doare cutare” nu e decât un program al subconștientului menit să ne apere de situațiile inconfortabile care ne-ar putea arăta cine suntem cu adevărat, care ne-ar putea arăta ceea ce am reprimat încă din copilărie și care ne-a adus în situația asta. Când afirm foarte des despre mine „sunt obosită”, nu fac decât să perpetuez starea asta și pe viitor, pentru că mă „scapă” de ceva ce nu vreau să văd, să fac sau să fiu. Dar nici negarea oboselii nu ajută, din contră.

Oboseala e un semnal pe care ni-l dă corpul că…nu ne îndreptăm în direcția potrivită sufletului nostru.

Așa ajungem să fugim de viață, dar în același timp să ne mirăm de ce nu suntem sănătoși, voioși și plini de vitalitate. Pentru că foarte mulți oameni se folosesc de oboseală pentru a obține ceva fără vinovăție…și nu mă refer aici la cei care obosesc de la multă muncă fizică (aceștia se revitalizează ușor printr-un somn bun), ci la oamenii obosiți psihic (care se trezesc la fel de obosiți cum s-au culcat) sau care nu pot dormi nopțile de la atâta luptă interioară și zbucium.

Îi vezi peste tot, iar de multe ori îi vezi alături de copiii lor, încruntați, bombănind și strigând deseori la ei, de parcă oricine le este dușman, inclusiv copilul. Un astfel de comportament nu e de judecat, ci de „investigat”. Pentru că nu întâmplător apare cineva în viața ta care să-ți întindă corzile (fie un copil, fie un iubit, șef, etc) care să te ajute de fapt să scoți ceva anume din tine la suprafață, cu riscul de a exprima multă furie sau tristețe, emoții despre care ni s-au spus de mici că nu avem voie să le simțim, pentru că „deranjăm” adulții din amorțeală.

Adevărul e că ceea ce ne face în permanență obosiți nu e munca, nu e cineva anume, ci consumul imens de energie pentru a evita a miia oara intalnirea cu cine suntem și cu nevoile noastre, pentru a fugi de ceea ce nu ne convine, pentru a masca cum ne simțim de fapt, pentru a îngropa emoțiile așa-zis negative, pentru a NU spune ce avem de spus. Iar de multe ori ne folosim de oboseală pentru a ne justifica acțiunile sau non-acțiunile.

Iar ca părinte, ai opțiunea de a alege să fii „veșnic obosit” ceea ce nu te va face deloc o companie plăcută pentru copilul tău sau de a te întoarce spre tine, a investiga în interior ce se ascunde în spatele oboselii și apoi să-ți găsești propria modalitate de a te încărca energetic „din mers”. Iar iubirea imensă pe care o simți poate fi o modalitate minunată de a te încărca energetic.

Se spune că atunci când corpul e cu adevărat obosit, mintea nu mai are timp de alergat pe coclauri, de gânduri obsesive sau de alte nebunii. Dar dacă mintea e cea obosită (i se pare că nimic nu mai are sens), ea nu mai ajută corpul să se pună în mișcare și energia nu mai circulă decât la nivel mental, ceea ce poate duce la depresie sau boală, pe termen lung. De aceea, pe mine m-a ajutat și mă ajută în continuare să fac sport sau multă mișcare fizică sau ceva foarte creativ, mai ales atunci când îmi simt mintea obosită de multe gânduri.

Bunicul meu spunea că dacă ești obosit și nu poți dormi, înseamnă că nu ai muncit destul! 🙂 Bineînțeles, se referea la oboseala fizică.

Te invit și pe tine să conștientizezi de câte ori afirmi că ești obosit(ă), că cineva sau ceva te stoarce de energie (de parcă nu tu ești cel/cea care își donează inconștient energia respectivă într-o anumită direcție) și când ai resimțit ultima dată o stare de oboseală adevărată și mă refer aici la oboseala pur fizică (atunci când corpul e atât de obosit că adormi instant și te trezești mai energic ca niciodată).

Poate că ar trebui să întrebăm copiii care le e secretul, de au mereu energie la dispoziție. Sau poate că ar trebui să ne întoarcem la esența noastră pură care ne face să fim autentici și frumoși ca ființe umane. Iar uneori drumul până la esență presupune să dăm jos de pe noi tot ceea ce am pus până acum…inclusiv oboseala.

Un weekend plin de viață îți doresc!

Te invit să-mi lași un comentariu sau un mesaj legat de ce anume faci tu când te simți foarte obosit.

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

One thought on “Oboseala noastra cea de toate zilele

  1. Cristina Zima says:

    Multumesc pentru acest articol. Foarte frumos scris si bine punctat (ca de fiecare data). Pana nu demult si eu ma “ascundeam” cu acest pretext de ceea ce nu imi convenea. Inca o mai fac. Insa incerc sa constientizez cat mai des cat e real si cat e “fuga” de responsabilitate.
    In general cand ma simt obosita ma uit la filme.
    O zi frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.