Dacă ne imaginăm viața prenatală a unui copilaș în pântecul mamei și ne întoarcem la momentul conceperii acelui copil, la îmbrățișarea plină de iubire, la preludiul excitant prin care s-au unit un bărbat cu o femeie, ne simțim din nou atrași în mișcările voluptoase ale unui dans.
Relația dintre o mamă și copilul ei poate fi văzută ca baza vieții sociale și poate chiar baza civilizației umane. Bătaia inimii ei este primul ritm pe care-l simte copilul. Prin ea, pruncul ia contact cu lumea interioară și cea exterioară. Prin ea, copiii primesc prima lor hrană și pornesc în viață.
Ca dătătoare de viață și hrană, femeia este legătura dintre naștere și moarte. Femininul le conține pe amândouă. Aceasta fiind cea mai admirabilă calitate a unei femei, ea își găsește expresia pozitivă în capacitatea de a adăposti, hrăni și oferi căldură (afecțiune), iar cea neagativă în pierdere, părăsire și indiferență. Înainte de primele civilizații avansate, aceste două aspecte nu erau separate, deoarece amândouă erau înțelese ca necesare pentru stimularea capacității de transformare creativă.
Reprezentarea femeii ca vas este prezentă în aproape toate civilizațiile umanității.
Zona care simbolizează în întregime puterea de cuprindere a receptacolului fizic este pântecul.
Acesta este lăcașul lumii interioare, al întunericului, al subconștientului, dar și al vieții și al emoțiilor. Este polul opus capului și pieptului care simbolizează conștiința, lumea exterioară și lumina. Polul superior are drept fundament polul pântecelui și existența lor nu poate fi concepută fără această inter-conexiune.
În timpul ritualurilor străvechi, oamenii celebrau Viața pe care o considerau de natură feminină, ca fiind Marea Mamă. Această forță feminină îmbrățișa întreaga lume, binele și răul, cerul și pământul, viața și moartea. Căci viața înseamnă moarte, iar moartea viață, vibrând în eternitate născându-se și curgând.
Oamenii dansau pentru a menține această armonie a vieții, savurând fiecare moment, într-o stare de deplină unitate. Dansau pentru a venera zeițele fertilității, zeițele recoltei și pe cele ale vânătorii. Dansau pentru a uni lumea lor exterioară cu cea interioară. Rosina Fawzia Al-Rawi, Secretele bunicii
Vino și tu să dansezi cu pântecul alături de noi, detalii aici.
Cu drag,
Adela Haru
