Pentru ca m-am nascut in Romania

Pin It

Pentru ca m-am nascut in România, ma simt datoare sa scriu acest articol…

Nu, nu sunt o patrioata si nu pledez pentru accentuarea granitelor si a gardurilor intre suflete. Nu cred ca suntem mai speciali decat alte popoare, dar nici mai prejos. De aceea,  nu pot sa tac cand aud la noi in tara, rostite cu voce tare, cuvinte dure la adresa a tot ce inseamna român, atat de des repetate încât au devenit “mantrele” pe care mulți români si le spun zilnic, iar asta creeaza realitatea in care traim.

Din fericire, am avut sansa să am bunici la țară și să învăț din înțelepciunea omului simplu de la țară. Pe lângă asta, am avut șansa să cânt foclor timp de 10 ani în copilărie și să iau contact cu tot ce înseamnă literatură română bazata pe folclorul si intelepciunea populara.

Petrecand timp la sat, am inteles ca a existat candva, un timp, un popor extraordinar pe acest pamant care nu si-a lasat in scris mostenirea, ci in niste pamanturi extrem de bogate si o natura pura si intacta. A existat un popor care a respectat profund natura si s-a armonizat cu ea. Despre felul in care comunicau intre ei, istoria nu ne spune prea multe, dar misterul va fi descifrat in curand.

Am avut onoarea de a imbraca portul traditional romanesc, haine din canepa tesute si cusute de mana bunicii mele. Haine albe care simbolizau puritatea si curatenia sufleteasca a acestui neam. Iar sa imbraci o ie facuta si purtata de strabunica poate fi ceva incredibil de emotionant. O simpla haina contine mesaje despre energia celui care a purtat-o.

Priviti portul romanesc si felul in care se imbracau oamenii cand mergeau la biserica…e impecabil, ceea nu poate arata decat aspiratia sufletelor lor spre curatenie sufleteasca.

Nu pot sa nu ma intreb…unde e sufletul acelui popor? Si de ce generatiile care au urmat par sa si-l fi pierdut? Undeva, cumva, ceva a fost interupt…

Daca mergi prin muntii paradisiaci ai Romaniei poti sa mai simti inca pulsul acelor oameni care au existat odinioara si a caror voce parca imi rasuna din pietre:

Ce ati facut cu ceea ce v-am lasat?

Pe langa faptul ca nu facem nimic, ne mai simtim si ghinionisti ca ne-am nascut in aceasta tara si continuam sa ne comparam la nesfarsit cu constructiile artificiale pe care le  vedem in alte tari, in loc sa pretuim unicitatea acestor pamanturi fertile, miile de izvoare si padurile datatoare de viata.

Preferam sa credem ca NU SE POATE, in loc sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a arata ca SE POATE SI AICI.

Preferam sa credem ca politicienii NE FURA, in loc sa le aratam ca adevarata bogatie nu poate fi furata.

Preferam sa ne victimizam vorbind despre ce escrocherii fac altii, in loc sa facem tot posibilul sa-i scoatem la lumina pe oamenii adevarati din acesta tara!

Preferam sa ne complacem in indolenta si in a arata cu degetul, in loc sa fim noi insine prin ceea ce suntem, modele de integritate urmasilor nostri.

Punem mare accent pe destepciunea noastra critica, in loc sa ne smerim in fata vietii si sa cautam sa avem sufletul curat si impacat.

De ce atata inversunare in a fi nascut in tara asta? De ce spunem ca e o tara frumoasa, pacat ca e locuita? Si de ce continuam sa ne batem joc de ceea ce ni s-a lasat, prin fiecare cuvant acid pe care il folosim la adresa României?

Indiferent cat de mult si-ar fi batut altii joc de ceea ce stramosii ne-au lasat, nu avem nicio scuza pentru a vorbi urat la adresa acestui neam, pentru ca de fapt ne ocaram pe noi insine. Cum multi am remarcat dupa ce am calatorit in alte tari, cel mai mare pacat al romanilor pare sa fie negativitatea, descurajarea si victimizarea. Nici in Africa unde exista multa saracie nu gasesti asa de multa negativitate si blocare in fata existentei. Nu, nu asta ne-a fost lasat mostenire. Asta nu e decat un program care ne-a virusat si in urma caruia s-a cazut pe capete.

Adevarata cadere e descurajarea…si totusi avem atatea exemple vii din inchisorile comuniste care nu s-au descurajat si au supravietuit unor orori greu de descifrat de mintea umana: Radu Gyr, Nicolae Steinhardt, Valeriu Gafencu, Valeriu Anania sunt doar cateva nume. Si ce am facut noi cu idealurile pentru care acesti oameni s-au luptat? Butonam telefoanele si telecomenzile si ne plangem de tara asta.

Mesajul Desteapta-te române din somnul cel de moarte ramane la fel de valabil si azi, mai actual ca niciodata. Asta inseamna sa incepi sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata ta si pentru rolul tau in comunitatea in care traiesti.

Daca fiecare roman si-ar vedea mai mult de viata lui si de ce are el de indreptat, decat de vietile altora si de minciunile care i se dau pe banda la televizor, sunt sigura ca tara asta ar fi un adevarat motiv de mandrie pentru copiii nostri.

Pentru inceput, iti propun ca timp de o saptamana, sa iti monitorizezi fiecare cuvant pe care il rostesti despre România si despre români in general. Caci energia fiecarui cuvant nu e decat o caramida pe care tu o pui la constructia energiei de masa a acestei tari. Ai mare grija ce pui, deoarece copiii tai vor mosteni ceea ce ai pus acolo.

Stramosii tai au trait cum au putut la vremea respectiva, dar si-au pus toate sperantele in varianta lor mai evoluata care esti tu. Fa din tine insuti cea mai buna varianta pe care o poti darui lumii. Acesta nu e un mesaj motivational, ci o reamintire a unei datorii morale fata de origini, fata de tine insuti si fata de cei pe care ii lasi in urma ta!!!

Cu drag,

Adela Haru

Daca ti-a placut acest articol spune multumesc printr-un share
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Folosim cookies pentru a ne asigura ca iti oferim cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Daca ramai in continuare pe site ne asiguram ca ai facut o alegere buna.