Cineva m-a intrebat cum poate o persoana sa fie puternica si vulnerabila in acelasi timp?
Am mai scris candva despre tema aceasta, dar revin cu unele clarificari.
- Adevarata putere a unui om vine tocmai din acceptarea si imbratisarea vulnerabilitatii sale.
Vulnerabilitatea nu este opusul puterii, din contra, odata acceptata este una din resursele care alimenteaza puterea interioara si care ne face unici si atragatori. Cu cat un om isi mascheaza mai mult vulnerabilitatea (lucru ce ii consuma enorm de multa energie), cu atat aceasta se transforma intr-un fel de “gaura neagra”, actionand precum o tumoare care in timp il va “inghiti” pe cel care a negat-o de atatea ori.
- Puterea unui om nu sta in afara lui (bani, oameni dominati sau dominanti, statut social sau profesional), ci in ancora lui interna, in capacitatea de a-si imbratisa punctele mai “slabe” si a-si valorifica punctele forte.
Cuvantul “putere” este, asemenea cuvantului “iubire”, unul dintre cele mai rastalmacite concepte si prost intelese de-a lungul istoriei, cel mai probabil din lipsa experimentarii lor in adevarul sens.
Asta deoarece puterea unui om vine intotdeauna dinauntrul sau si se vede intotdeauna prin ceea ce emana. Doar ignorantii pot fi “pacaliti” de masti sociale si doar perfectionistii se lasa sedusi de iluzia controlului. Puterea vine din nivelul de integritate a unui om, iar cuvantul integru vine de la a integra, atat lumina cat si umbra.
Un om care nu-si accepta toate partile din el traieste in iluzia separarii este el insusi un univers separat, precum sunt celulele care se izoleaza de restul corpului devenind canceroase. In primul rand, la un astfel de om nu exista armonie intre trasaturile fizice, apoi se poate remarca faptul ca nu exista congruenta intre ceea ce spune si ceea ce emana.
Astfel de oameni sunt oameni raniti care isi reneaga ranile si vulnerabilitatea, refuzand cu desavarsire sa-si recunoasca “separarea” si amagindu-se ca daca nu pot fi perfecti, cel putin sa “para” perfecti in ochii altora (care la randul lor sunt tot oameni ce au cazut in naivitatea perfectiunii).
Din disperare, ajung sa confunde puterea cu exploatarea celor mai slabi fizic sau energetic (dominare, manipulare) si sa se hraneasca pe spinarea acestora, ceea ce arata si mai mult cat de slabi au ajuns.
- Vulnerabilitatea este singurul lucru care ne trimite la latura noastra profund umana, provocandu-ne sa cautam mai adanc in noi insine.
Sau cum spunea un prieten “e intalnirea cu intimitatea noastra”. Daca nu ne-am constientiza si arata latura noastra vulnerabila, am fi asemenea unor robotei inconstienti si superficiali usor de manipulat. De altfel lucrul asta se intampla deja cu o mare parte din omenire.
Pentru mine, punctele vulnerabile au constituit indicatoarele pe drumul spre mine insami. Fara ele, m-as fi ratacit de mult (de altfel am si facut-o pana am inteles) si as fi ramas intr-o mare stare de confuzie cu privire la viata mea. Ele mi-au pus lanterna pe ceea ce am de ”rezolvat” si de scos la lumina, chiar daca tot procesul a fost unul deloc placut. Iar asta m-a facut sa admir si mai mult la un om: puterea de a-si arata vulnerabilitatea. Caci e nevoie de mult curaj sa faci asta, intr-o lume dominata de frici si masti sociale.
In realitate, greselile si imperfectiunile noastre sunt cele care ne indeamna la smerenie in fata existentei. Vulnerabilitatea recunoscuta si integrata este cea care ne face mai puternici, mai lucizi si mai curajosi in jocul vietii.
Din experienta, vulnerabilitatea odata expusa, dezarmeaza pe oricine ar mai avea vreo putere asupra ta si transforma teama in sinceritate, iar puterea ta cedata altora din frica de imperfectiune, revine la tine. Fara lupta, fara retete, fara nevoia de a schimba ceea ce…este.
Pe curand!
