Scriu acest articol ca o invitatie la maturizare, in special pentru cei care se cred maturi, doar pentru ca au o anumita varsta sau experienta de viata. Din pacate, rareori maturizarea biologica coincide cu maturizarea emotionala. Spun asta din experienta proprie, dar si din experienta de lucru cu oamenii. Am observat ca exista copii foarte maturi si multi adulti imaturi.
Femeile pretind mai multe dovezi de maturizare din partea barbatilor si invers, dar ce se ascunde de fapt in spatele acestei cereri? Poate pentru ca am invatat cu totii de-a randul anilor ca iubirea implica si responsabilitate…sau n-am cunoscut cu adevarat iubirea tocmai din teama de responsabilitate.
Insa responsabilitatea nu are nimic de-a face cu starea de vinovatie…o alta confuzie care a generat multa suferinta si interpretare gresita in randul oamenilor. In limba engleza, responsibility= respons + ability , ceea ce s-ar traduce prin abilitatea de a raspunde.
A raspunde nu are nimic a face cu a reactiona, raspunsul vine din starea de constienta, pe cand reactia din inconstienta, din automatism. Cu alte cuvinte, atunci cand devenim constienti, putem raspunde, aliniati cu centrul fiintei noastere, fara teama de a mai gresi.
Refuzul de a ne maturiza provine din teama de a ne cunoaste mai bine si de a ne infrunta umbra sau aspectele disfunctionale ale vietii. Pana atunci suntem precum strutul, crezand ca daca stam cu capul in nisip pentru a ne ascunde, nici ceilalti nu ne vor observa.
Credem ca daca persistam in obisnuinta, totul va fi la fel de comod toata viata. In adancul nostrum stim ca nu o putem duce asa foarte mult, dar raspunsul este mereu “nu acum”. Si uite asa, momentul potrivit nu mai apare niciodata si ramai doar cu regretul la batranete ca “daca ai fi stiut”…
Cel mai des putem constata acest refuz de maturizare atunci cand ne victimizam, cand aproape tot timpul, pentru aproape orice…altcineva sau altceva e responsabil, mai putin tu insuti, incepand cu banalul blocaj in trafic si terminand cu partenerul de viata sau conducatorii tarii.
Ne acuzam ca sa ne scuzam si ne mintim ca (ne) iubim.
O alta dovada monumentala de lipsa de maturitate este atunci cand, in loc sa ne unim pentru a ne face un bine tuturor, ne impartim in tabere din care aruncam cu sageti otravite care mai degraba sau mai tarziu se intorc tot impotriva noastra.
Sub deviza “cine nu e cu noi e impotriva noastra” comitem cele mai mari grave erori si orori, iar pentru asta e suficient sa ne uitam in istorie, se pare ca inca nu am invatat nimic.
Teoretic, atat la scara individuala cat si globala, suntem in proces de maturizare. Dar cercetand istoria si prinvind in prezent, din majoritatea punctelor de vedere suntem tot acolo, repetam aceleasi greseli si refuzam cu stoicism sa evoluam. Paradoxal insa, ne credem foarte evoluati, ceea ce este un alt semn de involutie de altfel 
Indiferent de ce fel de schimbare sau transformare vrem sa vedem in jurul nostru, e nevoie sa incepem cu noi insine, dar sa nu ne oprim doar la propria persoana!
Tot ceea ce vezi in jurul tau, de la trupul tau, de la relatia ta de cuplu, familie, orasul in care locuiesti, natura, tara, continentul si terminand cu aceasta planeta, te priveste pentru ca intr-un fel sau altul te oglindeste!
Adevarata trezire e intotdeauna insotita de maturizare si de asumare a responsabilitatii. Si asa cum am scris mai sus, responsabilizarea inseamna sa raspunzi la chemare!
Daca nu auzi chemarea, deschide-ti bine urechile, pentru asta avem 2 urechi si doar o gura.
Deschide-ti bine mintea si fii deschis sa privesti lucrurile si din alta perspectiva.
Deschide-ti bine inima si renunta la dualitate, nu suntem separati! O voce dinauntrul tau te cheama! Cu siguranta viata ti-a dat deja numeroase astfel de semnale.
Ce mai astepti?
Cu drag,
AdelaHaru