Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să vezi în jur mulți oameni obosiți, la serviciu sau în autobuz sau cel mai des acasă, să-ți vezi părinții sau pe cel drag obosit. Continue reading
In prezent, lumea are mare nevoie de ceea ce se numeste vindecarea femininului sau recunoasterea sa la modul cel mai profund. Nu o spun doar eu, ci toti marii intelepti ai planetei. Dar are nevoie si de recunoasterea masculinului autentic…
Femininul a fost prea mult timp agresat si suprimat, dand nastere la multa durere care, nefiind vindecata in atata timp, s-a transmis generatiilor urmatoare, manifestandu-se prin diverse dezechilibre care degenereaza in boli. Asa s-a nascut un feminin fals, a carui imagine superficiala promovata de o societate de consum nu face altceva decat sa mentina atat femeia cat si barbatul la un nivel de suprafata, lucru reflectat in calitatea relatiilor de altfel.
Vindecarea de care vorbim se face la nivel emotional si nu e doar “treaba de femei”. Femininul exista si in barbat si atat timp cat e negat sau ranit, acel barbat nu va fi niciodata in echilibru si impacat cu el insusi. Mai mult, daca el isi neaga latura feminina nu va reusi niciodata sa aiba o relatie profunda de iubire cu o femeie. Ca barbat, nu poti avea o relatie armonioasa cu femeile daca nu ai o astfel de relatie cu femininul din interiorul tau.
Feminin nu inseamna neaparat femeie si masculin nu inseamna neaparat barbat. Nu sexul unei persoane atrage, ci energia pe care o manifesta. Poate daca am intelege asta, nu i-am mai judeca atat de mult pe cei cu alte orientari sexuale.
Paradoxal sau nu, am realizat ca cei mai atractivi barbati sunt cei care si-au acceptat latura emotionala si nu se jeneaza sa si-o exprime, in ciuda prejudecatilor in care au crescut, dar asta nu inseamna ca isi uita masculinitatea. Onestitatea de care dau dovada si faptul ca isi expun si vulnerabilitea in ciuda ranirii ego-ului, ii face incredibil de atragatori in ochii femeilor care stiu sa aprecieze aceasta forma de curaj. De ce oare?
Pentru ca energia masculina combinata cu cea feminina si manifestata printr-un singur om da nastere la o forma de echilibru.
Metaforic vorbind, atunci cand masculinul si femininul din tine se armonizeaza, fac dragoste, tu renasti, pentru ca ti s-a dat nastere. De altfel, din aceatsa combinatie ne-am nascut cu totii. De aceea, daca in interiorul tau e o lupta intre feminin si masculin, aceasta se reflecta in relatiile de zi cu zi. Ca barbat, judeci femeile si te lupti cu ele (le jignesti usor, le ranesti, etc), ca femeie judeci barbatii, generalizezi usor si mereu esti pregatita cu scutul de lupta.
Ideea ca femininul si masculinul trebuie sa fie in opozitie si asta ii atrage este usor eronata si inteleasa gresit. De fapt, opozitia nu duce la nimic constructiv, doar la respingere si la lupta. Complementaritatea este cea care creeaza atractia care duce la iubire.
Nu exista sex opus, doar sex complementar. Femininul si masculinul nu se exclud reciproc, ci se completeaza. Atat timp cat vom continua sa ne comportam ca si cum nu pot exista decat alternativ (ori una ori alta) vom suferi
, pentru ca vom trai intr-o eterna polaritate manifestata printr-o continua lupta.
Si pentru ca am ales sa ma ocup cu feminitatea, pot spune de fapt ca prin ceea ce fac lansez o invitatie femeilor la regasirea echilibrului interior prin integrarea celor doua tipuri de energie (masculin si feminin) in noi insene. Abia atunci cand regasim aceasta armonie in noi, o vom vedea manifestata si in relatiile pe care le avem cu sexul “complementar”.
Indiferent ca te-ai nascut in corp de femeie sau de barbat, te invit sa onorezi energia pe care o manifesti preponderant prin trup (daca esti femeie femininul, daca esti barbat masculinul), respectandu-te pe tine si sa te onorezi iubind energia complementara (daca esti femeie masculinul, daca esti barbat femininul) din celalalt si din tine insuti/insati.
Femeile au mare nevoie sa onoreze masculinul cu adevarat, sa-l hraneasca cu iubirea lor, pentru ca doar asa Masculinul se va intoarce la autenticitatea sa. Barbatii au mare nevoie sa invete sa respecte femininul in toate formele sale, in toata diversitatea sa, incepand cu natura, sa-l sprijine, sa-l ocroteasca cu adevarat si sa nu uite sa-l…iubeasca. Cu totii avem mare nevoie de acest echilibru care sa se realizeze intai in interiorul nostru, iar apoi se va reflecta si in relatiile de zi cu zi.
Cu drag,
Câte lucruri minunate „pierdem” din teama de a pierde… Un alt paradox pe care l-am descoperit în urma unor experienţe adunate în timp precum fotografiile dintr-un vechi album..
Ne consumăm o imensă cantitate de energie pentru a obţine lucruri şi pentru a ne declara cu mândrie eterni proprietari, după care ne consumăm ce a mai rămas din energie pentru a evita să pierdem ceea ce am obţinut. Luptăm pentru a apăra ziduri, şi nu ceea ce se află dincolo de ele.
Ne e teamă că vom pierde ceea ce în realitate nu avem şi n-am avut niciodată. Nu poţi pierde fiinţe pentru că nu sunt obiecte, pentru că rădăcina cuvântului fiinţă este a fi şi nu a avea. Nu poţi pierde ceva decât dacă te-ai amăgit că îţi aparţine, iar ceea ce este nu îţi aparţine.
În realitate nimic nu ne aparţine pe deplin, suntem doar nişte musafiri şi în adâncul nostru cu toţii ştim că vom înapoia mai devreme sau mai târziu tot ce am împrumutat: trup, obiecte, idei, opere, etc. Cu toate astea, încă ne mai amăgim.
Dar trăind în amăgire, „pierdem” în sensul că ne privăm singuri de bucuria de trăi, de fi vii. În goana noastră după acel ceva greu de atins, ne privăm de prilejul de a simţi că trăim cu adevărat.
Şi atunci ce putem face pentru a nu mai trăi cu teama de a pierde? În primul rând să acceptăm că nimic nu ne aparţine şi să ne „abandonăm” existenţei aşa cum este ea. Cu alte cuvinte…să lăsăm viaţa să-şi îndeplinească misiunea, aşa cum lăsăm un râu să curgă şi să-i gustăm bucuria într-o deplină stare de relaxare.
Căci atunci când eşti relaxat, îţi îngădui să simţi pulsul vieţii în tine, racordându-te la muzica universului.
Când eşti relaxat, nu mai ai nimic de demonstrat şi atunci totul curge prin tine, într-un mod armonios.
Când eşti relaxat, visele devin realitate pentru că nu mai există acea presiune care le sufoca înainte, aşa cum o floare nu poate fi forţată să înflorească, aşa cum o sămânţă nu poate fi forţată ca să crească.
Astfel, te invit să te relaxezi în cel mai simplu şi mai la îndemână mod : inspiră, expiră, inspiră, expiră…
Cu drag,
Adela Moldovan
