Am venit aici să ne jucăm de-a…viața. Dar până ne cunoaștem pe noi înșine, ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Ne punem masca de “om mare”, ne străduim să ne înghesuim în șabloane și tipare și facem pe serioșii, ne ascundem unii de ceilalți și trăim cu impresia că adevărul „nu se vede”.
Așa este cum zici tu…pare să ne răspundă viața prin toate întâmplările și oamenii care ne arată inconștient că într-adevăr avem dreptate. Tot ce gândim și emitem se întoarce la noi ca un ecou, iar apoi ne simțim ca niste victime ale sorții. Viața are simțul umorului, nu-i așa?
